Când Den stora älgvandringen – Marea Migrație a Elanilor sau Marea Călătorie a Elanilor – a fost difuzat pentru prima dată în 2019 pe platforma televiziunii publice suedeze SVT, aproape un milion de persoane s-au uitat. Anul trecut, audiența a ajuns la 9 milioane. Cât va fi anul acesta, rămâne de văzut.
În contextul actual al lumii, o transmisie live, non-stop, timp de trei săptămâni, cu câteva sute de elani care traversează cu prudență râul Ångerman din nordul Suediei spre pășunile lor de vară, ar putea fi exact evadarea de care au nevoie telespectatorii.
Ediția din acest an a început cu o săptămână mai devreme decât de obicei, marți, din cauza vremii de primăvară neobișnuit de calde. „Sunt mulți elani în zonă”, a declarat producătorul emisiunii, Stefan Edlund, pentru SVT. „Ne așteaptă pe noi. A trebuit să ne adaptăm. Dar totul ar trebui să fie în regulă.”
Echipa formată din 15 persoane, care coordonează programul dintr-un centru de control aflat în orașul Umeå, la 600 km nord de Stockholm, instalase deja cei peste 20.000 de metri de cabluri și mai mult de 30 de camere video, inclusiv echipamente cu vedere pe timp de noapte, a precizat Edlund.
Și bine au făcut, pentru că fanii emisiunii sunt mai mult decât pregătiți.
Ulla Malmgren, în vârstă de 62 de ani, a declarat că s-a aprovizionat cu cafea și mâncare gătită pentru toată durata programului, ca să nu piardă niciun moment. „Somn? Să fim serioși. Nu dorm deloc”, a spus ea.
Malmgren face parte dintr-un grup de Facebook cu peste 76.000 de membri. Ea a declarat pentru Associated Press că iubește ideea că „aproape un milion de oameni” privesc și spun cam același lucru: „Hai! Poți să o faci!”
Un alt fan, William Garp Liljefors, de 20 de ani, a mărturisit că i s-a întâmplat să întârzie la cursuri în timpul difuzării. „Mă simt relaxat, dar în același timp mă gândesc: ‘O, e un elan! Dar dacă apare un elan? Nu pot să merg la toaletă!’”, a spus el.
Succesul programului face parte dintr-o tendință tot mai populară numită „slow TV” – televiziune lentă – despre care unii spun că a fost anticipată de artistul american Andy Warhol, prin filmul său Sleep din 1964, în care poetul John Giorno doarme timp de cinci ore și 20 de minute.
Conceptul a prins cu adevărat avânt în Norvegia, când postul public NRK a difuzat Bergensbanen, o înregistrare integrală de șapte ore a unei călătorii cu trenul de la Bergen la Oslo, completată cu imagini de arhivă pentru porțiunile din cele 182 de tuneluri.
Aproximativ 20% din populația Norvegiei a urmărit emisiunea cel puțin o dată. Doi ani mai târziu, aproape jumătate dintre cei 5,5 milioane de locuitori ai țării au urmărit, măcar parțial, un alt program NRK: o călătorie maritimă de 134 de ore, difuzată live, de la Bergen la Kirkenes.
De atunci, televiziunea norvegiană produce cel puțin un program de „slow TV” pe an – inclusiv 18 ore de înot al somonilor în amonte, 12 ore cu lemne arzând, 24 de ore de prelegeri despre constituție și un maraton de tricotat de 12 ore.
În Utrecht, Olanda, o cameră video subacvatică transmite live și permite spectatorilor să „apeleze” un buton virtual pentru a deschide o ecluză, permițând peștilor să înoate în amonte.
„Slow TV” arată lucrurile exact în ritmul în care se petrec, fără accelerări, tăieturi sau dramatizări. Tocmai această lipsă de tensiune regizată pare a fi cheia farmecului său, spun experții în media.
„Devine, într-un mod ciudat, captivant – pentru că nu se întâmplă nimic catastrofal, nimic spectaculos”, explică Annette Hill, profesoară de media și comunicare la Universitatea Jönköping din Suedia. „Dar se întâmplă ceva foarte frumos, clipă de clipă.”
Espen Ytreberg, profesor de studii media la Universitatea din Oslo, compară „slow TV” cu o fereastră sau o supapă de evadare din ritmul frenetic obișnuit al televiziunii. „Când am ajuns să acceptăm că televiziunea trebuie să fie accelerată, agitată, intensă, intruzivă?” se întreba el – sugestiv – într-un interviu acordat CBS acum aproape un deceniu. „La un moment dat, asta a devenit norma.”
Desigur, uneori chiar se întâmplă lucruri. SVT trimite notificări push când apare primul elan și afișează un contor pe ecran cu numărul de animale care au reușit să traverseze râul – larg și adesea periculos.
Anul trecut, camerele au surprins 87 de elani care au traversat cu succes. Unii întâmpină dificultăți. Dar, în cea mai mare parte a timpului, telespectatorii privesc cerul, apa și copacii.
