„Bă, tată, cum să vii să stai 2 ani de zile în Elveția și pe urmă să pleci de aici, că nu reușești și nu faci față cu sistemul. Acum am vorbit cu niște români și din ce în ce mai mulți pleacă din Elveția definitiv. Alții, săracii, nu știu cum să primească permisul de ședere, alții nu știu cum să scape de el. Eu vă zic așa din experiența mea, după ani de zile aici, în orașul ăsta Zurich – și am făcut zeci de mii de videoclipuri pe amândouă conturile mele de TikTok – că în Elveția, primul pas, dacă nu îl faci cu dreptul, n-o să ai succes niciodată, nici peste 10 ani”, spune el.
Conform relatării lui Tudor, cheia unei integrări reușite în Elveția este atitudinea. Țara are reguli stricte, iar orice greșeală – chiar și una minoră – poate atrage consecințe serioase. Dacă sistemul „pune ochii pe tine”, spune el, drumul spre succes se închide aproape definitiv. Nu este suficient doar să lucrezi sau să încerci să pui pe picioare o afacere; este esențial să fii integru, să nu creezi probleme și să arăți respect față de normele locale.
„Să nu fii arogant, să nu fii cu probleme aici, că în momentul în care sistemul pune ochii pe tine, nu mai ai nicio șansă. De-aia nu înțeleg cum, după 2 ani de zile de chin, pur și simplu părăsiți Elveția…”, mărturisește el cu regret.
Românul face o comparație și cu sistemul german, acolo unde a lucrat o perioadă bună de timp. Deși la prima vedere salariile din Elveția par mai mari decât în Germania sau alte țări europene, în realitate, susține Tudor, avantajele nu se termină la nivelul cifrelor brute de pe fluturașul de salariu.
„Salariul din Elveția are mai mulți factori, nu cum îl înțelegeți voi. De exemplu, dacă statul elvețian îți ia 1.500 CHF din toate taxele, dintr-un salariu brut de 4.500 sau 5.000 CHF, trebuie să știți care sunt avantajele. Dacă lucrezi la statul elvețian și, Doamne ferește, se întâmplă un accident – fie la muncă, fie acasă – ești asigurat pe viață. Primești bani 100% și ai parte chiar și de asistent medical, dacă e nevoie.”
Sistemul de protecție socială din Elveția este, potrivit lui, net superior celui din Germania sau din alte state europene. Spre exemplu, în Germania, o persoană bolnavă poate beneficia de suport financiar doar pentru trei luni, în timp ce în Elveția, acoperirea poate fi pe termen nelimitat, în funcție de caz. De aici și diferențele în nivelul de impozitare, consideră Tudor – diferențe pe care românii nu le înțeleg pe deplin.
„Nu puteți să faceți o comparație între Europa și Elveția la nivelul de salariat. Am lucrat în Germania și știu clar: dacă te îmbolnăvești, ai drept doar trei luni. În Elveția, dacă lucrezi la stat, ești asigurat pe viață. De aia sunt taxele puțin diferite. Când spuneți că Elveția este o țară foarte scumpă vă referiți doar la taxele astea mari. Dar nu vă uitați la ce primiți în schimb.”
În opinia lui, percepția greșită asupra „scumpeniei” Elveției vine din lipsa unei înțelegeri reale a modului în care funcționează sistemul. Costurile mai ridicate vin la pachet cu o siguranță socială greu de întâlnit în alte colțuri ale Europei. Protecția în caz de accident, îngrijirea medicală, chiar și terapia pe termen lung – toate sunt acoperite de stat, atâta timp cât ești un contribuabil corect și lucrezi legal, scrie stiridiaspora.ro.
„Dacă îți rupi spatele în Italia, n-o să-ți dea absolut nimeni nimic. Aici, în Elveția, totul se plătește din taxele tale. Ești asigurat total. Asta înseamnă protecție. Dar trebuie să respecți sistemul.”
Deși Elveția oferă, fără îndoială, condiții excelente de trai pentru cei care reușesc să se integreze, nu toți românii reușesc să treacă de filtrele stricte ale autorităților. Din acest motiv, tot mai mulți aleg să plece – dezamăgiți, obosiți sau, pur și simplu, nepregătiți pentru rigorile unei societăți extrem de exigente.
În final, povestea spusă de Tudor nu este doar despre bani sau taxe. Este despre mentalitate, despre adaptare și despre înțelegerea profundă a unui sistem care, deși dur, oferă mult – dar doar celor care știu să respecte regulile jocului.
