Producția internă de țiței s-a prăbușit cu 7,6% în primele două luni din 2025, în timp ce importurile au crescut cu aproape 10%. Este doar începutul unui trend confirmat oficial: România devine tot mai dependentă de petrolul din afară, într-o perioadă în care instabilitatea geopolitică și prețurile volatile fac din energie un joc de noroc.
România a înregistrat în primele două luni din 2025 o scădere de 7,6% a producției interne de țiței, în timp ce importurile au crescut cu aproape 10%. Tendința confirmă o realitate îngrijorătoare: dependența de petrolul din afara granițelor crește, în ciuda avertismentelor privind riscurile strategice și economice.
România a produs, în primele două luni din 2025, o cantitate de ţiţei de 415.400 tone echivalent petrol (tep), cu 34.000 tep mai mică (-7,6%) faţă de cea din perioada similară a anului anterior, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
Importurile de ţiţei au totalizat, în ianuarie-februarie 2025, aproape 1,53 milioane tep, fiind cu 138.200 tep peste cele consemnate în aceeaşi perioadă din 2024 (+9,9%).
Conform ultimei Prognoze a echilibrului energetic, publicată de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză (CNSP), producţia de ţiţei ar urma să scadă până în anul 2027 cu un ritm mediu anual de 2,5%.
România se apropie de o dependență critică de importuri
Astfel, pentru 2025, este estimată o cantitate de ţiţei de 2,74 milioane tep (minus 2,8% comparativ cu anul anterior), în 2026 de 2,68 milioane tep (minus 2,2%) şi în 2027 de 2,63 milioane tep (minus 1,9%).
Potrivit CNSP, această scădere este consecinţa declinului natural al zăcămintelor şi menţinerii unităţilor existente de producţie.
Prognozele oficiale trasează o linie descendentă clară:
Până în 2027, producția va continua să scadă cu un ritm mediu anual de 2,5%.
Importurile vor crește în același timp, atingând un nivel estimat de 7,8 milioane tep.
Cauza principală: declinul natural al zăcămintelor și lipsa investițiilor majore în capacități noi de extracție. Situația riscă să transforme România într-un actor pasiv pe piața energetică regională, într-un context geopolitic tot mai impredictibil.
Semnal de alarmă pentru economie:
Costuri mai mari pentru rafinare și transport
Vulnerabilitate crescută la fluctuațiile de preț internaționale
Presiune asupra balanței comerciale și asupra monedei naționale
Riscuri strategice în contextul conflictelor regionale și al volatilității globale
