Claudiu Bleonţ, invitat la gala Premiilor Gopo, marţi seară, pentru a-i aduce o laudatio lui Dan Piţa, „a încercat un discurs” care însă a fost o umilire a fiicei sale, Eva. Ca urmare a reacţiilor publice, actorul a transmis un mesaj pe Facebook în care „îi cere iertare”. „Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În faţa tuturor, îi cer iertare în primul rând ei. Îi sunt dator cu asta, înainte de orice. Nu caut scuze şi nu vreau să justific ce s-a întâmplat”, a scris actorul.
„Ea şi-a ales ţoalele, nu mi-au plăcut. I-am zis: «Nu cumva să mă faci de căcat, să zici ceva, taci dracu din gură, eşti altă generaţie, nu vă suport»”. „Măi, gândeşte-te că toţi oamenii din sala asta au citit enorm, au făcut şcoală, nu stau ca proştii pe telefon. (…) Aude, dar nu-nţelege nimic”, a spus el pe scena de la Teatrul Naţional.
„Marţi seară, pe scena Premiilor Gopo, într-un moment în care voiam să împărtăşesc bucuria de a fi alături de fiica mea, am spus lucruri care au fost nepotrivite şi au fost percepute ca fiind dureroase. Mi-am dat seama, privind înapoi, că mi-am pus propriul copil într-o situaţie vulnerabilă şi că, fără să îmi dau seama atunci, am transmis un mesaj lipsit de delicateţe şi empatie. Nu a fost intenţia mea să o discreditez pe Eva, nu îmi doresc să îmi educ copilul prin mustrare publică. Îmi asum felul în care am procedat”, a mărturisit el.
A continuat spunând: „O iubesc enorm pe fiica mea. Este lumina mea, este sensul vieţii mele, motivul pentru care vreau să fiu un om mai bun. Este iubirea mea primordială, dovadă stând şi prenumele pe care i l-am ales. Ea este cea dintâi pentru mine, înainte de toate. Ca părinte, în dorinţa de a o ghida, de a-i vorbi despre responsabilitate, despre efort şi valori, uneori se pot spune lucruri într-un mod care nu ajută, ci răneşte. Iar când realizezi asta, din dragoste adevărată, faci ceea ce trebuie, îţi ceri iertare. Aşa cum am spus şi în privat, spun acum şi public, îmi pare rău. Dacă am făcut-o să se simtă inconfortabil, dacă am pus presiune sau dacă am transmis altceva decât dragostea mea pentru ea, îmi pare rău. În faţa tuturor, îi cer iertare în primul rând ei. Îi sunt dator cu asta, înainte de orice. Nu caut scuze şi nu vreau să justific ce s-a întâmplat. Vreau, însă, să îmi pun întrebări şi să caut răspunsuri.
Sunt tată, sunt om. Şi, ca orice om, am şi momente mai puţin bune. Important este ce facem după, ne asumăm, învăţăm şi ne corectăm. Voi face tot ce ţine de mine pentru a repara ce poate fi reparat, pentru a fi mai atent, mai prezent şi mai bun. Îmi asum această întâmplare, sunt tatăl Evei, cu întrebările şi răspunsurile pe care le naşte această condiţie”.
Bleonţ le cere „celor care aleg să vadă în acest moment nu un verdict definitiv”. „Uneori, din prea multă grijă, se poate naşte o formă nepotrivită, chiar dacă fondul rămâne unul sincer – dorinţa profundă de a face bine copilului tău. Nu există reţete perfecte pentru a fi părinte, cred cu tărie în sinceritate, în responsabilitate şi în efortul constant de a deveni mai bun. Pentru copilul meu, pentru mine şi pentru lumea în care trăiesc”.
