România nu-şi poate permite o a treia alunecare spre extremismul dictatorial, lucru care se va petrece dacă George Simion devine preşedintele ţării pe 18 mai, afirmă politologul Vladimir Tismăneanu într-un interviu pentru News.ro. AUR nu e un partid antisistem, dimpotrivă, e un partid care vine din interiorul sistemului şi reprezintă o combinaţie de securism ceauşist şi legionarism, iar Simion nu e un „true believer“, ci „o făcătură într-o anumită conjunctură istorică“, spune celebrul profesor de ştiinţe politice stabilit în Statele Unite şi care predă la Centrul pentru Studiul Societăţilor Postcomuniste de la Universitatea Maryland.
Vladimir Tismăneanu a fost preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România şi a coordonat elaborarea raportului pe care preşedintele de atunci, Traian Băsescu, l-a citit în Parlament în 2006, odată cu condamnarea comunismului ca regim ilegitim şi criminal.
Acum, Tismăneanu – care tocmai predă un curs despre dictatori şi dictaturi – avertizează că alegerea lui Simion va însemna începerea epurărilor în societatea românească şi instalarea cenzurii. O dictatură se poate instala foarte repede, în doar câteva luni, dar este extrem de greu de demantelat ulterior, mai atrage atenţia politologul.
Acesta spune însă că rămâne optimist şi crede că latura occidentală a poporului român va prevala la 18 mai asupra tradiţiei autarhice, autohtoniste şi tribaliste.
Mai jos, interviul acordat de profesorul Vladimir Tismăneanu pentru News.ro:
Condiţiile date ale României mă fac să cred că toate avantajele care vin din alianţele occidentale, din tradiţia occidentală, pentru că ţara are o tradiţie occidentală, sunt mai puternice decât tradiţia autarhică şi autohtonistă, tribalistă. Important este să înţelegem un lucru esenţial: nu soarta îi face pe oameni, ci oamenii fac soarta!
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Tismăneanu, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu! Aş începe cu următoarea întrebare: ce credeţi că s-a întâmplat cu România, astfel încât să avem acest rezultat cu repetiţie al alegerilor prezidenţiale mai întâi astă-toamnă, apoi din nou pe 4 mai?
Vladimir Tismăneanu: Este, într-adevăr, un seism politic care nu se opreşte şi pe care îl vedem inclusiv la nivelul sondajului de miercuri, de după dezbaterea între Nicuşor Dan şi George Simion (prima dezbatere – n. red.). Arată că există o stare largă şi puternică de nemulţumire. Problema este ce se oferă şi ce poate oferi AUR! Dar întrebarea dumneavoastră este ce s-a petrecut cu România. Ce se petrece este răspunsul la incompetenţa guvernelor care s-au succedat, la cei 10 ani de preşedinţie Iohannis, care au însemnat 10 ani de dispreţ pentru alegători, la sentimentul că partidele politice nu răspund la aşteptările cetăţenilor, că partidele politice sunt simple baze clientelare pentru profitocraţia care s-a creat în România. Şi pe acest fond… Să nu uităm că până relativ recent Nicuşor Dan nu avea o platformă naţională. AUR a avut platformă naţională în toată această perioadă. Nicuşor Dan a trebuit să şi-o construiască în… Cât timp? Din decembrie, când am publicat şi eu apelul meu. Pentru că de la început mie mi s-a părut că avem o reluare a marilor tradiţii, să le spunem, ale societăţii civile din România care a fost amuţită în aceşti 10 ani! Sigur, au existat proteste, dar domnul Iohannis nu şi-a deplasat posteriorul pe 10 august 2018 – mă iertaţi dacă am fost puţin mai dur, dar ăsta este adevărul – în timp ce PSD-ul avea în mână capitala ţării, avea guvernul ţării, doamna Dăncilă era plecată din Bucureşti – ţin minte foarte bine 10 august 2018 – iar domnul Dragnea era instalat la Scroviştea, de unde dădea indicaţii cum să fie bătuţi şi gazaţi participanţii la demonstraţie. Deci, sentimentul că avem de-a face cu o trădare a clasei politice, o trădare a poporului, dă posibilitatea falşilor salvatori să intre în arenă şi să se joace de-a promisiunile. Pentru că, în fond, în cazul Simion, este o joacă de-a promisiunile. E foarte interesant, am studiat atent fenomenul legionar şi fenomenele fasciste în genere.
„Simion nu este un «true believer», Simion este o făcătură într-o anumită conjunctură istorică“
Matei Udrea: Corect!
Vladimir Tismăneanu: Cineva îmi spunea că între ce a spus Hitler în Mein Kampf în 1923-1924 şi ce a spus Hitler în 1943-1944 nu este o diferenţă fundamentală! Sunt aceleaşi teme, obsesii sau cum vrem să le spunem, dar sunt acolo! În timp ce la Simion avem acest zig-zag care ţine de populism. Hilter a fost fascist, dar nu populist. A utilizat populismul, l-a învăţat de la Karl Lueger (politician austriac care a fost primarul Vienei între 1897-1910 şi care a dus o politică populistă şi antisemită – n. red.) la Viena, când era adolescent şi tânăr. Karl Kueger era un populist. Populistul nu este un obsedat de o singură idee. Populistul trece de la o idee la alta cu mare uşurinţă, spre deosebire de ideologul sau adeptul fanatic, „the true believer“ („credinciosul adevărat“ – n. red.). Simion nu este un „true believer“, Simion este o făcătură într-o anumită conjunctură istorică şi oamenii se avântă în această direcţie pentru că starea de disperare îi face să creadă ceea ce le promite primul şarlatan care a apărut la televizor!
Matei Udrea: Am observat un fenomen foarte interesant. Un amic a făcut un studiu, a cercetat 500 de profile de susţinători ai lui Georgescu şi, apoi, ai lui Simion. A descoperit nişte lucruri pe care mi le confirmaseră şi sociologi, şi anume că o mare parte a publicului care anii trecuţi vota cu PSD şi cu partidele afiliate acestuia e acum vehementă, radical antisistem. Votează AUR, SOS, POT, dar urmând, de fapt, aceleaşi sloganuri din perioada Dragnea. Dacă ne uităm cu atenţie, ei acuză tot sorosiştii, România colonie, sclavii Europei, globaliştii, multinaţionalele. Cum au ajuns votanţii PSD să fie înverşunaţi anti-PSD folosind sloganurile PSD-ului lui Dragnea?
Vladimir Tismăneanu: Hai să încerc să răspund! În primul rând, ca unul care am studiat, ba am fost chiar şi ţinta campaniilor Partidului România Mare, ale „Vetrei Româneşti“ şi aşa mai departe, recunosc tropii. Faţă de mulţi dintre prietenii cu care stai tu de vorbă, am trăit această etapă. Ţin minte ca acum, când apăreau textele în România Mare, făceau exact ce face în momentul de faţă Simion: au furat titlurile noastre şi au creat ziarele lor. Apăruse o publicaţie îngrozitor de şovină, antisemită, huliganică, dar care se numea „Europa“! Foarte interesant, nu?
Matei Udrea: Da, da, da, îmi aduc aminte!
Vladimir Tismăneanu: Confiscările semantice, cum le spun eu. Pentru că ei, de fapt, umpleau acest semn, care este Europa, cu un cu totul alt semnificant. Semnificantul rămânea acelaşi, Europa, dar ce se punea înăuntrul acestui semnificant, Europa, era exact opusul!
„Ei cred că au vântul în pupă datorită victoriei radicalismului fundamentalist din Statele Unite. Toate aceste teme vin mai puţin din interbelicul legionar şi mai mult din zona ideologică a Securităţii“
Matei Udrea: Păi, este Orwell, domnule Tismăneanu. Ministerul Adevărului se ocupa cu falsificarea realităţii. Ministerul Păcii se ocupa cu războiul.
Vladimir Tismăneanu: Absolut! Suntem în Orwell! În al doilea rând, faţă de perioada respectivă avem acum ceva foarte interesant. Ei cred că au vântul în pupă datorită victoriei radicalismului fundamentalist din Statele Unite. Ştim care este baza MAGA, nu? Ar mai lipsi ca în discursul antiglobalist, antisorosist şi aşa mai departe să ne spună şi cum Europa Liberă era, de fapt, o unealtă a imperialismului american. Toate aceste teme vin însă mai puţin din interbelicul legionar – sunt elemente acolo din interbelicul legionar, le regăsim şi la unii din protocronişti şi la urmaşii lor actuali – şi mai mult din zona ideologică a Securităţii! În momentul când s-a dezevreizat şi dezmaghiarizat, după 1958-60, Securitatea devine o organizaţie extrem de naţionalistă, şovină şi cu trei teme esenţiale. O temă era rolul evreilor, a doua era rolul maghiarilor – de germani nu se ocupau – şi a treia era rolul ţiganilor, pe vremea aceea, acum al minorităţii roma. Există, ar trebui publicate documentele. Eu ştiu cât a fost anchetat un prieten de-al meu şi pe care prietenii din minoritatea roma îl ştiu foarte bine, mă refer la sociologul Nicolae Gheorghe. Am fost colegi de facultate. Era mai mare cu vreo doi ani la facultate şi cu vreo patru-cinci în viaţă. Era la Centrul de Sociologie al Academiei Române şi a fost supus la diverse investigaţii, anchete ale Securităţii. Lumea nu ştie, s-a uitat! La un moment dat circula liber în Bucureşti revista lui Iosif Constantin Drăgan publicată în Occident, intra liber în România, care se chema „Noi, tracii“. Ăsta era numele. Noi râdeam, spuneam „Noi, dracii“. Iată, de fapt, unde se transmitea, unde se reproducea simbolic acest sistem al urii, xenofobiei. Xenofobia e ură! Fobia e ură combinată cu frică. Deci, ce este aici: se cultivă ura şi se cultivă frica! Străinul, prin definiţie, îţi corupe, îţi poluează sângele. Deci este biologizarea istoriei naţionale.
Matei Udrea: Ei aşa le şi spun, alogeni.
Vladimir Tismăneanu: Da, alogeni. Primul care ne-a servit-o cu alogenii în viaţa publică – mulţi oameni nici nu ştiau cuvântul – a fost Adrian Severin. Eu am întâlnit prima dată termenul citindu-l pe Lenin. Lenin se referea la Stalin şi Ordjonikidze, care s-au dus în Georgia şi i-au bătut pe bolşevicii georgieni – bătut fizic! – pentru că voiau un fel de sovietism mai puţin dominat de Moscova. Lenin află de acest lucru şi aşa apare dosarul gruzin din ultimele lui scrisori, în care spune: „Stalin şi Ordjonikidze, aceşti doi alogeni – foloseşte termenul alogeni – s-au comportat acolo mai rău decât orice satrap velikorus!“. Ei, ca să ne întoarcem la zilele noastre, la un moment dat a apărut acest termen la Adrian Severin, care azi este foarte AUR-ist şi foarte putinist şi aşa mai departe. Nu că ar conta, dar a fost ministru de Externe al României! Nu-i singurul, că şi Marga e putinist, Adrian Năstase e şi el dughinist. Deci avem cel puţin trei miniştri care îmi vin în minte. Cred că şi Corlăţean are probleme foarte mari cu LGBTQ, nu doarme noaptea de grija asta… Andrei Marga a spus clar că nu există Ucraina şi că Ucraina e o invenţie. Şi da, a spus clar că Ucraina este o invenţie de care profită diverşi slujbaşi ai lui Soros, m-a numit şi pe mine. Eu mi-am zis: „Foarte bine, dar Andrei Marga a venit în Statele Unite şi a fost la New York şi a avut dinner (cină – n. red.) cu George Soros! Astea se uită convenabil!
Matei Udrea: Foarte interesant.
Vladimir Tismăneanu: Problema este că, în pofida faptului că avem un acces fără precedent la informaţie, el coincide şi cu un acces fără precedent la intoxicare!
„AUR nu este o formaţiune realmente antisistem! Vine din interiorul sistemului. Să nu uităm, de asemenea, că sunt o combinaţie de securism şi legionarism. De aceea eu folosesc termenul de secu-legionari“
Matei Udrea: Da, dar tot rămâne greu de explicat cum această masă foarte mare de votanţi PSD tradiţionali au devenit brusc antisistem. Sunt oameni care n-au acces la astfel de fineţuri, la ideologii. Toţi oamenii aceştia au votat zeci de ani baroni locali, PSD-ul pe linie, erau judeţele roşii. Şi, dintr-o dată, s-au făcut toate galbene, toată lumea e acum antisistem acolo, înjură PSD-ul şi votează AUR.
Vladimir Tismăneanu: Înainte de toate, AUR nu este o formaţiune realmente antisistem! Vine din interiorul sistemului. Să nu uităm, de asemenea, că sunt – de aceea eu folosesc termenul de secu-legionari – o combinaţie de securism şi legionarism. Securitatea era legionarizată. Toate atacurile care veneau la adresa postului Europa Liberă, a colaboratorilor şi aşa mai departe aveau această amprentă. Primeam la un moment dat scrisori semnate „Fiii lui Avram Iancu“ sau cam aşa ceva. La institutul unde lucram şi la Universitatea Pennsylvania primeam tot felul de chestii. Erau semnate „Comandamentul Dumnezeu şi Patrie!“. Erau şi meschini, pentru că le trimiteau din diverse localităţi din America. Pe vremea aceea, un timbru din ăsta local era 20 de cenţi, dar ei probabil că trebuiau să deconteze şi primeam plicurile cu 4 timbre de 5 cenţi. Asta e interesant, pentru că Georgescu a fost parte din jocul cu Maliţa, suveranismul actual este urmaşul suveranismului lui Mircea Maliţa, al lui Gheorghe Dolgu, al lui Emilian Dobrescu, al lui Tudorel Postolache. Ăştia erau economiştii lui Ceauşescu şi care se amăgeau că România va fi un fel de regiune autarhică. În fine, n-am să intru la aceste detalii. Dar să revin. Am primit o asemenea scrisoare de ameninţare. Eu stăteam la nişte prieteni care aveau şi copii. Drept care mi-am anunţat colegii de la institut că uite ce am primit. Primul sfat pe care l-am primit de la un distins în jurnalist american fără legătură cu România, poate ai auzit de el, George Will, a fost de ce nu scriu la ambasada română. Era Maliţa ambasador. Maliţa sigur ştia numele meu. El n-a predat propriu-zis. Avea cursul de matematici în ştiinţele sociale, dar cursul îl ţineau nişte matematicieni foarte buni. Silviu Guiaşu a plecat de multă vreme şi e o celebritate în Canada. Aşa am aflat eu de Schrödinger, de la Guiaşu. Era un tip care mergea în toate direcţiile, un tip filozofic, un tip formidabil. Maliţa nu era un… Era un om cultivat, fără îndoială, dar era un consilier al lui Ceauşescu, asta era chestiunea! Şi Ceauşescu l-a ţinut pe lângă el până pe la mijlocul anilor ’80. Dar ca să revin, i-am trimis problema lui Maliţa şi i-am spus: „Uite ce am primit!“. La care am primit răspunsul de la o secretară: „Domnul ambasador Maliţa a citit şi este la fel de revoltat ca şi dumneavoastră!“. Domnul ambasador Maliţa, care lucrase la Naţiunile Unite şi vorbise la Naţiunile Unite încă din 1962, care ştia foarte bine cine sunt băieţii şi cum lucrează… Uitaţi-vă la componenţa Consiliului Ştiinţific al Fundaţiei Marea Neagră! Păi, Maliţa a fost patronul întregii operaţiuni şi director executiv domnul Dan Dungaciu!
Matei Udrea: Da, exact!
Vladimir Tismăneanu: Iar toată povestea asta sigur că are legături şi cu interesele secu-legionare, deşi nu prea erau legaţi de Basarabia. N-au avut acolo o bază puternică, aşa cum nici acum nu au. În Basarabia, cel mai puternic, din punctul de vedere al radicalismului, a fost radicalismul pro-sovietic, care era şi între români, adică nu era doar apanajul unei minorităţi de evrei sau ruşi sau ucraineni. În genere, cea mai puternică bază de masă a Partidului Comunist a fost în Basarabia.
„Victoria lui Simion ar însemna alunecarea spre extremism dictatorial! Şi vă spun şi de ce: instalarea unei dictaturi este un proces foarte rapid. În schimb, demantelarea unei dictaturi este un proces foarte dificil!“
Matei Udrea: Există această opinie, că odată confruntat cu realităţile guvernării, un regim Simion-Georgescu se va calma, se va meloniza, cum spun politologii. Vedeţi posibilă această evoluţie, să se transforme acest suveranism radical românesc, excesiv, într-un tip de conservatorism cum este cel al Giorgiei Meloni în Italia?
Vladimir Tismăneanu: Mi-aţi citit gândul! Nu, nu e! George Simion nu este Giorgia Meloni! În primul rând pentru că România, spre deosebire de Italia, nu are o tradiţie democratică de opt-nouă decenii! România are o tradiţie convulsiv-democratică pe care aş plasa-o în momentul alternanţei, când Emil Constantinescu a devenit preşedinte (noiembrie 1996 – n. red.). Şi ăsta este unul din testele în politicile comparate: alternanţa la putere. Şi a avut loc în România o alternanţă la putere! Ce a ieşit din ea este altă istorie, dar în orice caz au pierdut alegerile atunci şi le-au pierdut, cum se spune în limbaj popular, pe bune. Deci a fost reală pierderea alegerilor. Că n-au ştiut ce să facă cu ceea ce le-a căzut mură în gură, asta este altă treabă. N-au ştiut cum să reformeze serviciile şi aşa mai departe. Dar nu ştiu dacă eu aş fi fost mai deştept… Al doilea lucru este că există o tradiţie democratică în Italia care nu a murit în timpul lui Mussolini. A continuat în exilul democratic, astfel încât Italia a răsărit, a renăscut devenind republică – fusese monarhie –, prin fundamentele ei, anti-fascistă! Giorgia Meloni ştie foarte bine asta! De aici delimitările ei. Ea a fost foarte atentă. Al treilea lucru: George Simion are un masterat în istoria comunismului românesc.
Matei Udrea: Exact!
Vladimir Tismăneanu: Eu am ţinut prelegerea inaugurală în 2008, la Iaşi, şi el a fost prima promoţie. Deci am toate motivele să cred că era în sală în momentul când am vorbit despre importanţa tradiţiilor culturii democratice într-o ţară. Deci cred că ştie foarte multe lucruri. Nu-l bănuiesc de ignoranţă! Sau, în orice caz, nu la aceste capitole! El ar trebui să-şi aducă aminte că fondatorul e foarte important. Simion numeşte UE doar o organizaţie economică, el spune ca NATO să se ocupe de NATO şi UE să se ocupe de UE! Ei, nu e chiar aşa! Pentru că fondatorii Uniunii Europene au fost trei creştin-democraţi şi un social-democrat. Unul din cei trei creştin-democraţi a fost Alcide De Gasperi, care era creştin-democrat italian. Deci Italia e membră fondatoare a UE! Ce se petrecea în România în momentul respectiv? Este şocant! Iuliu Maniu murea la Sighet!
Matei Udrea: Da!
Vladimir Tismăneanu: Ar trebui, cred eu, ca Nicuşor Dan să-i reamintească aceste lucruri lui George Simion: „Nu te juca!“. România a avut două tentative de sinucidere în Secolul XX, dictatura legionară transformată apoi în regim antonescian şi dictatura comunistă! Impuse, neimpuse, dar astea au fost cele două forme de sinucidere ale României. Două sinucideri ajung! Nu e nevoie de a treia!
Matei Udrea: Deci asta ar însemna, spuneţi dumneavoastră, o nouă lunecare spre dictatură, dacă iese Simion.
Vladimir Tismăneanu: Spre extremism dictatorial! Şi vă spun şi de ce: instalarea unei dictaturi este un proces foarte rapid. În schimb, demantelarea unei dictaturi este un proces foarte dificil!
„Epurările lui Simion nu sunt simplu despre profesori şi economişti. Cred că el şi cei din spatele lui, diverşi georgişti şi aşa mai departe, îşi doresc epurări. Epurări în sensul cel mai real al cuvântului! Nu ştiu dacă epurări cu arestări, dar epurările încep cu pierderi de job, ce trăim în momentul de faţă în Statele Unite“
Matei Udrea: Foarte interesant!
Vladimir Tismăneanu: Ţin chiar acum un curs, un seminar – ieri am vorbit! – care se cheamă „Dictators and dictatorships“, „Dictatori şi dictaturi“. Am discutat Peron şi peronismul (în Argentina – n. red.), am discutat Miloşevici şi dictatura lui Miloşevici (în Iugoslavia şi, apoi, Serbia – n. red.). Există dictaturile cu legitimitate democratică sau cu pretenţie de legitimitate democratică. Cazul Miloşevici! Aveau alegeri, aveau partide, dar era dictatură! Există dictaturile de tipul Khmer Rouge (Khmerii Roşii din Cambodgia – n. red.), acolo nu erau nici alegeri, nici partide şi aşa mai departe. Îmi amintesc una din cărţile care m-au influenţat foarte mult când eram adolescent, am citit-o în franceză, „The Rise and Fall of the Third Reich“, a lui William L. Shirer. Cartea avea două motto-uri, unul era din George Santayana, care spunea „Cei care uită istoria sunt condamnaţi s-o retrăiască“ şi al doilea era un proverb german: „Pădurii îi trebuie 1.000 de ani ca să crească şi îi este de ajuns o singură noapte ca să ardă!“. Deci, de aceea spuneam că dictaturile se nasc repede! Discuţiile actuale despre cele 100 de zile ale lui Trump îmi amintesc de discuţiile despre cele 100 de zile ale lui Hitler! J.D. Vance s-a dus la München să ţină discursul de tristă faimă – pentru eropeni, în orice caz, de tristă amintire şi de tristă faimă şi foarte nepromiţător – după care a făcut o vizită la lagărul de la Dachau. Nu ştiu dacă el realizează, dar Dachau a fost primul lagăr de concentrare, după ştiinţa mea, imediat după ce Hitler vine la putere. Deci, începe cu lagărele de concentrare şi pe urmă sunt toate celelalte. Am scris cândva un text, „Alfabetul extremismului“: cine spune A, în mod natural ajunge la B, iar când a ajuns la B încep epurările! Cineva spunea, şi cred că are dreptate, că epurările lui Simion nu sunt simplu despre profesori şi economişti. Cred că el şi cei din spatele lui, diverşi georgişti şi aşa mai departe, îşi doresc epurări. Epurări în sensul cel mai real al cuvântului! Nu ştiu dacă epurări cu arestări, dar epurările încep cu pierderi de job (slujbă – n. red.), ce trăim în momentul de faţă în Statele Unite! A durat până am convins chiar colegii să facem un workshop – dar îl facem – despre autoritarism, pentru că suntem într-un sistem de cenzură. Cenzura nu trebuie să fie directă, ştim foarte bine. Dictaturile se servesc foarte adesea de autocenzură. Ei inoculează în noi teama: „Eu aş avea curaj, dar am o familie!”. Şi aşa mai departe. Toată lumea are o familie. Şi atunci dictatura cere legământ de fidelitate, cum vrea Trump să impună în Statele Unite! În România o să avem legământ de fidelitate pentru George Simion sau Georgescu. Bat în lemn…
Matei Udrea: Nicuşor Dan a dat publicităţii un sondaj care îl dă la 45,2% în timp ce Simion e cotat la 54,8% intenţie de vot dintre cei care spun că s-au decis deja. Mai sunt în jur de 28% care nu s-au hotărât, nu merg la vot sau n-au vrut să răspundă. Dacă cifrele ar fi reale, credeţi că diferenţa e decisivă, având în vedere că mai sunt doar puţine zile până la turul doi?
Vladimir Tismăneanu: Nu! În primul rând că am rezerve, hai să le spun epistemologice, faţă de validitatea sondajelor în genere. Între 1970 şi 1974 am urmat cursurile Facultăţii de Filozofie, secţia de Sociologie. Deci, cam ştiu ce înseamnă sondajele. Şi făceam sondaje inclusiv de opinie, dar care erau legate de cinematografe, despre industria culturală. Deci nu ne duceam la oameni în casă să-i întrebăm dacă sunt de acord cu Ceauşescu, dar puteam să batem la uşă şi să spunem că avem un chestionar… Era sociologia culturii şi sociologia mass-media. E ceea ce făcea Pavel Câmpeanu la Oficiul de Sondaj al Radio-Televiziunii Române, care a făcut „Oamenii şi teatrul“, „Oamenii şi filmul“, cărţi foarte bune, iar sondajele erau reale. Dar, în momentul în care intrăm pe tema sondajelor politice, avem câteva cazuri celebre. Sunt alegerile din 1948, din Statele Unite, unde Dewey (candidatul Partidului Republican – n. red.) a fost dat câştigător şi a ieşit Harry Truman (candidatul PartiduluI Democrat – n. red.). Şi sunt destul de multe cazuri. 11 zile (interviul a fost realizat miercuri – n. red.) pot să fie 11 zile de letargie, 11 zile de catalepsie, dacă vreţi, dar pot să fie şi 11 zile ale trezirii! Întreaga revoluţie maghiară, dragă Matei, a durat 10 zile în 1956!
„Istoria are momente când timpul se concentrează de o asemenea manieră încât aceste 10 zile pot să valoreze 10 ani, dacă ne gândim la ce au reprezentant anii lui Iohannis! Pot să însemne sfârşitul unui anumit tip de a face politică“
Matei Udrea: Da, aşa este.
Vladimir Tismăneanu: În 10 zile s-a prăbuşit un sistem şi s-a născut altul. Deci istoria are momente când timpul se concentrează de o asemenea manieră încât aceste 10 zile pot să valoreze 10 ani, dacă ne gândim la ce au reprezentant anii lui Iohannis! Pot să însemne sfârşitul unui anumit tip de a face politică. Nu cred în ideea cu salvatorii. Nicuşor Dan va avea nevoie de o echipă şi aşa mai departe. Dar spun că afinitatea pe care o am e cu valorile lui. Nu l-am întâlnit niciodată, n-am plan să vin în România foarte curând, deci nu ăsta ar fi motivul, ci pentru că am urmărit, să spunem, apariţia lui în viaţa publică. Deci cred că foarte mult va fi din partea care se va trezi din foştii votanţi ai Elenei Lasconi, pentru că există! Mă rog, doamna Lasconi, în opinia mea, a pierdut ocazia de a face un gest de onorabilitate politică pentru că putea să… Nu ştiu dacă a apărut până în prezent, dar nu cred că s-a pronunţat în favoarea lui Nicuşor Dan şi n-a făcut apel. Ceea ce ar fi fost un gest elegant, pentru că nu se poate ca doamna Lasconi să nu ştie, indiferent cât de mult îl antipatizează pe Nicuşor Dan, care e diferenţa între democraţie şi dictatură! Totuşi! Şi dacă spui că-ţi pasă de democraţia română, iei batista, ţi-o pui la nas şi spui… Aşa este! Am văzut că, de pildă, Victor Ponta îşi condiţionează susţinerea prin programul economic. Habar n-am care este programul economic al lui Ponta, deci nu pot să mă pronunţ asupra acestui lucru şi-l las pe Nicuşor Dan să-şi piardă vremea, dacă vrea, cu programul economic al lui Victor Ponta. Dar ştim tot programul din trecut. Probabil că e un program de tip Vucic (preşedintele Serbiei – n. red.), bănuiesc. Bun, dar sunt oamenii pentru Crin Antonescu şi am văzut că din direcţia aia sunt destul de multe voturi care vor merge pentru Nicuşor. Şi cred că indecişi. Cred că indecişii, în momentul de faţă, vor vedea care e situaţia. Ca să spun foarte direct, eu am un băiat care face anul ăsta 30 de ani. El m-a tot asigurat, înainte de alegerile din SUA, că Trump II va fi o continuare a lui Trump I. I-am răspuns că e un pariu pe care eu nu ştiu dacă l-aş pune, pentru că nu sunt sigur de aşa ceva. „Te-aş susţine, dar am îndoieli!“ Dar recunosc că nu m-am aşteptat nici eu la ce se întâmplă! Deci ce am învăţat acum este că toate lucrurile pe care le-am crezut stabile au devenit instabile şi toate lucrurile pe care le credeam previzibile au devenit imprevizibile! Suntem într-o zonă a imprevizibilităţii. Dar imprevizibilul, ca să închei optimist, nu lucrează doar pentru ei, lucrează şi pentru noi! Deci imposibilul nu e doar al lor, e şi al nostru. Important este să înţelegem un lucru esenţial: nu soarta îi face pe oameni, ci oamenii fac soarta!
Matei Udrea: Foarte interesant! Vă mulţumesc, ca de obicei, a fost o mare plăcere dialogul cu dumneavoastră.
Vladimir Tismăneanu: Ăsta este un adagio – şi nu întâmplător acum mi-a venit în minte – din „Optsprezece Brumar“ al lui Marx, care spunea că oamenii fac istoria, pe care poţi să o vezi ca un voluntarism istoric hegelian, oamenii fac istoria, nu forţele economice, impersonal! Dar o fac întotdeauna în condiţii date! Ei bine, condiţiile date ale României, în momentul de faţă, mă fac să cred că toate avantajele care vin din alianţele occidentale, din tradiţia occidentală – că ţara are o tradiţie occidentală – sunt mai puternice decât tradiţia autarhică şi autohtonistă, tribalistă. Cred sincer acest lucru! Vom vedea şi facem un alt interviu!
Matei Udrea: Mulţumesc!
Vladimir Tismăneanu: La revedere!
