Datorită timpului său de înjumătățire de aproximativ 1,4 milioane de ani, Beriliu-10 servește drept instrument pentru datarea evenimentelor geologice din trecut și pentru reconstituirea istoriei planetei.
Concentrațiile acestui izotop urmează, în mod normal, modele previzibile, permițând utilizarea sa ca un fel de ceas natural.
Totuși, în probele recent analizate, cercetătorii au observat un vârf de concentrație aproape dublu față de valorile așteptate, un fenomen care nu a mai fost documentat anterior pentru perioada respectivă și care a determinat o reevaluare a modelelor existente.
Această descoperire a fost realizată de o echipă internațională de oameni de știință, care a utilizat o tehnică de înaltă precizie cunoscută sub numele de spectrometrie de masă cu accelerator.
Analizând cruste fero-manganice prelevate de pe fundul Oceanului Pacific din diferite situri, echipa a identificat straturi cu concentrații anormal de mari de Beriliu-10.
Prezența acestei anomalii în eșantioane din locații multiple sugerează că nu este vorba despre o eroare de măsurare sau o contaminare locală. Dr
Dominik Koll, de la Helmholtz-Zentrum Dresden-Rossendorf din Germania, a menționat caracterul neașteptat al acestei constatări, indicând că originea anomaliei, fie terestră, fie cosmică, reprezintă în prezent o enigmă.
Prima ipoteză sugerează o posibilă redistribuire neuniformă a izotopului pe Pământ pentru o anumită perioadă, cauzată de modificări ale curenților oceanici, care ar fi putut concentra Beriliu-10 în anumite zone. O a doua teorie, considerată mai complexă, propune o origine astrofizică.
Conform acesteia, Pământul ar fi putut fi expus unui flux brusc și intens de radiații cosmice. Un astfel de eveniment ar fi putut fi generat de explozia unei supernove în apropierea sistemului nostru solar, supernovele fiind explozii stelare puternice ce eliberează cantități masive de radiații.
O altă posibilitate, în cadrul ipotezei cosmice, este ca Pământul să fi traversat un nor dens de materie interstelară, ceea ce ar fi putut duce la o slăbire temporară a heliosferei, scutul magnetic al Soarelui care protejează sistemul solar, scrie incredibilia.ro.
Această situație ar fi permis unui număr mai mare de raze cosmice să ajungă în atmosfera Pământului, generând o producție excedentară de Beriliu-10.
Dacă ipoteza originii cosmice a anomaliei se confirmă, acest eveniment ar putea reprezenta nu doar un episod semnificativ în istoria geologică a Pământului, ci ar putea servi și ca un nou reper temporal pentru datarea altor evenimente geologice. Dr. Koll a subliniat că, pentru perioade de ordinul milioanelor de ani, astfel de repere temporale cosmogenice sunt rare. Prin urmare, această anomalie ar putea constitui un astfel de marcator.
Echipa de cercetare intenționează să își extindă studiile, analizând eșantioane din alte regiuni ale globului. Descoperirea unor vârfuri similare de Beriliu-10 în alte locații ar sprijini ideea că Pământul a fost afectat de un eveniment cosmic major acum aproximativ 10 milioane de ani.
Continuarea acestor cercetări ar putea contribui la o mai bună înțelegere a impactului radiațiilor cosmice asupra planetei și la rafinarea modelelor climatice și geologice actuale.
Investigația acestei anomalii subliniază complexitatea istoriei Pământului și a interacțiunilor sale cu mediul cosmic, sugerând că forțe externe, posibil de origine spațială, au influențat evoluția planetei noastre.
