Curtea de Apel Ploiești a amânat, luni, soluționarea cererii de suspendare a deciziei prin care Curtea Constituțională a României (CCR) a anulat alegerile prezidențiale din 2024. Instanța a constatat că analiza pe fond nu poate avea loc până când nu sunt administrate probele solicitate, iar o posibilă sesizare a CJUE a fost de asemenea amânată pentru termenul următor, stabilit pentru 27 mai.
Într-o încheiere complexă, instanța a respins cererea Ministerului Public de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind problema competenței instanțelor judecătorești. Judecătorul Curții de Apel a considerat că nu sunt întruniți toți parametrii pentru a formula o astfel de cerere, subliniind că, deși a fost invocată necompetența instanțelor române, aceasta nu exclude din start competența cel puțin a instanțelor penale.
Curtea a subliniat că, din examinarea cererii reclamantei, o parte dintre susținerile acesteia ar putea intra în sfera unei anchete penale – ceea ce deschide posibilitatea ca instanțele române să aibă, cel puțin parțial, competență în cauză. În acest sens, instanța a făcut referire la un posibil demers procedural care ar putea duce până la desființarea deciziei CCR, inclusiv în baza articolului 549^1 din Codul de procedură penală.
De asemenea, Curtea a invocat în mod eronat o jurisprudență anterioară, respectiv o decizie pronunțată de Curtea de Apel București în 2018, care ar fi anulat o hotărâre a CCR, fapt ce susține teza admisibilității unei astfel de cereri și în prezent. Doar că respectiva hotărâre a CAB, după cum se arată chiar în cuprinsul ei, arăta că hotărârea CCR anulată nu intr în noţiunea actelor emise în cadrul activităţii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, fiind dată exclusiv în vederea organizării activităţii administrative a Curţii. Astfel, fiind doar un act administrativ intern, hotărârea CCR anulată în 2018 putea fi supusă controlului instanței de contencios administrativ, spre deosebire de hotărârea CCR de anulare a alegerilor.
Instanța a admis mai multe probe, inclusiv documente oficiale înregistrate la Administrația Prezidențială, precum și înscrisurile care au stat la baza deciziei CCR de anulare a alegerilor. În acest sens, Curtea a dispus trimiterea unei adrese către CCR pentru transmiterea acestor documente.
A fost respinsă însă proba ce consta într-un raport în limba franceză privind presupusa utilizare a unei aplicații informatice în cadrul unui atac cibernetic, motivat de faptul că documentul este posterior datei emiterii deciziei CCR, iar analiza legalității se face raportat la faptele existente la momentul respectiv.
Judecătorul a decis că judecarea cererii de suspendare a deciziei CCR va fi amânată, întrucât soluționarea acesteia depinde de analizarea probelor admise. Totodată, instanța a reținut că suspendarea executării deciziei CCR, în lipsa anulării Hotărârii de Guvern privind organizarea alegerilor, nu ar avea efect direct asupra desfășurării acestora.
Curtea de Apel Ploiești a fixat un nou termen pentru 27 mai, ora 15:30, la care va fi citată și Curtea Constituțională. La acel termen ar putea fi reluată și discutarea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de reclamantă.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a desființat în apriie hotărârea pronunțată de judecătorul Alexandru Vasile de la Curtea de Apel Ploiești, care suspendase decizia Curții Constituționale privind alegerile prezidențiale. Judecătorii ICCJ au concluzionat că soluția de la Ploiești a fost nelegală, întrucât a constituit un „exces de putere” și o încălcare a principiului separației puterilor în stat. Instanța de fond și-ar fi arogat atribuții care revin în mod exclusiv Curții Constituționale, precum validarea alegerilor prezidențiale, interpretând greșit caracterul actului atacat și calificându-l în mod eronat ca fiind administrativ normativ.
În motivarea deciziei, magistrații ÎCCJ au subliniat că instanțele judecătorești nu au competența de a analiza legalitatea deciziilor și hotărârilor Curții Constituționale, acestea fiind acte jurisdicționale constituționale emise în baza articolelor 142 și 146 din Constituție. Hotărârea Curții Constituționale privind alegerile este un act exclusiv de jurisdicție constituțională, iar legea contenciosului administrativ nu este aplicabilă în acest context. Prin urmare, Înalta Curte a considerat că soluția dată de instanța din Ploiești reflectă o interpretare greșită a Constituției și a atribuțiilor Curții Constituționale.
În final, ÎCCJ a avertizat că interpretările date de instanța de fond echivalează cu o imixtiune nepermisă în atribuțiile Curții Constituționale și contravin dispozițiilor legii fundamentale privind separația puterilor. Judecătorii au reiterat că instanțele nu pot înlătura aplicarea unor dispoziții legale pe motiv că acestea ar fi neconstituționale, fără a exista o decizie a Curții Constituționale în acest sens.
