Medicul neurochirurg Andrei Brînzeu dezvăluie că puţini dintre pacienţii din România care suferă de boli precum Parkinson, epilepsie sau de dureri de cap şi care pot fi trataţi cu ajutorul neurochirurgiei funcţionale beneficiază de astfel de intervenţii. ”Datele din străinătate ne spun că ar trebui, eu, acum, ca neurochirurg funcţional, să am sute de pacienţi pe an. Din păcate, am câte unu”, spune neurochirurgul Andrei Brînzeu, de la Clinica de Neurochirurgie Timişoara.
Profesorul doctor Andrei Brînzeu, medic primar neurochirurg, şef de secţie şi şef disciplină neurochirurgie la Clinica de Neurochirurgie Timişoara a vorbit deschis, marţi seară, la , despre faptul că neurochirurgia funcţională poate uşura viaţa unor pacienţi cu boli grave.
”Neurochirurgia funcţională e diferită faţă de alte specialităţi, ale subspecialităţilor neurochirurgiei, prin faptul că nu tratează anatomia, ci încearcă să schimbe modul de funcţionare a creierului în aşa fel încât să fie mai adaptat la mediu. De exemplu, la un pacient care are tulburări de mişcare legate de o boală Parkinson, încercăm să influenţăm circuitele lui motorii, introducând electrozi în mijlocul crierului, pentru a diminua tremorul, pentru a diminua rigiditatea, pentru a diminua blocajele. La epilepsie putem scoate anumite părţi din creier care generează epilepsia, tocmai pentru a întrerupe acest cerc vicios. Iar în domeniul durerii avem multiple modalităţi să întrerupem durerea la cancer sau să tratăm durerea cronică”, a explicat Andrei Brînzeu.
Medicul, care a profesat timp de un deceniu în Franţa, a subliniat însă că puţini dintre aceşti bolnavi se bucură de beneficiile pe care această specializare le poate oferi.
”Mi-aţi spus o întrebare extrem de grea: care cred că este prevalenţa în populaţie a acestor boli? Din păcate, nu ştim. Putem să ne bazăm doar pe datele din străinătate, datele din străinătate care ne spun că ar trebui, eu, acum, ca neurochirurg funcţional, să am sute de pacienţi pe an în cele trei domenii pe care le-am citat. Din păcate, am câte unu. Programele pe care am încercat să le lansez aici merg foarte încet. Merg foarte încet pentru că depind de o cultură medicală în societate, pentru că depinde de cunoaşterea problemelor, de cunoaşterea accesului la sănătate şi nu, în ultimul rând, de reţele colaborative între specialităţile medicale. Trebuie să avem parteneri în neurologi, trebuie să avem parteneri în medicii de familie care să ne adreseze pacienţii, care să lanseze tot acest circuit de a duce pacientul cu epilepsie spre chirurgie pentru a-l vindeca definitiv de epilepsie. Trebuie notat că nu toţi pacienţii cu epilepsie sunt candidaţi la aşa o operaţie, trebuie să fie foarte bine selectaţi de neurolog înainte”, a mai spus neurochirurgul Andrei Brînzeu.
