Odată cu revenirea la Casa Albă, Donald Trump și-a propus să dividă Rusia și China, într-un moment în care Beijingul este considerat adevăratul pericol la Washington. Ar fi o încununare a politicilor sale, după ce chiar în mandatul lui Joe Biden Rusia și China și-au dat mâna într-o alianță fără precedent, pe care toți președinții americani de până atunci, începând cu Richard Nixon au căutat și au reușit să o prevină. Parte a doctrinei lui Henry Kissinger, ideea de a ține la distanță Rusia de China și de a evita ca cele două state să se unească împotriva Americii a fost respectată cu sfințenie de toți președinții, până la democratul Joe Biden.
Aceasta a fost dintotdeauna spaima Americii, mai cu seamă în condițiile în care toate analizele experților de la Washignton arată că Statele Unite nu ar avea cum să facă față în cazul unui ipotetic război contra unei alianțe China – Rusia.
Tactica lui Donald Trump a fost aparent simplă. Fără să-i pese de reproșurile rivalilor politici din Statele Unite sau de nemulțumirile europenilor, a acceptat să negocieze cu Rusia lui Putin și a făcut unele concesii. A mers până acolo încât a neglijat relațiile cu Ucraina, dar în schimb a promis reluarea relațiilor de afaceri cu Moscova, ceea ce ar aduce profituri de sute de miliarde companiilor din ambele state. Iar primele rezultate încep să se vadă.
După ce administrația Trump a vorbit deschis despre construirea unui sistem avansat de apărare antirachetă, supranumit „Golden Dome” („Cupola de Aur”), care ar schimba complet raportul de forțe în spațiu, China a reacționat vehement și a acuzat că proiectul dezvoltat de Washington ar avea implicații ofensive evidente și perturbă echilibrul strategic global.
Surprinzător, pentru prima dată în ultimii ani, Rusia nu s-a grăbit să critice SUA, ba chiar a transmis un mesaj mai degrabă neutru. Acesta ar fi un prim semnal că politica lui Trump îndreptată împotriva alianței dintre Beijing și Moscova începe să dea rezultate.
Analistul politic internațional Ștefan Popescu este printre cei care consideră că în pofida criticilor la care este supusă, administrația Trump începe să-și atingă obiectivele, într-un moment în care nici măcar rivalii politici din interiorul Statelor Unite nu se așteptau.
„Ultima convorbire telefonică Vladimir Putin-Donald Trump, mai exact comunicatul dat în urma acestei convorbiri telefonice ne arată că negocierile ruso-americane continuă. Semitonul este mai degrabă pozitiv pentru Federația Rusă, cu atât mai mult cu cât observăm și o intensificare a operațiunilor militare rusești pe frontul din Ucraina, fără o reacție pe măsură din partea administrației americane. Totuși această administrație Trump, cu toate reproșurile pe care le putem face, are o serie de reușite. Și în acest moment politica lui Trump nu este în direcția unui parteneriat ruso-american, nicidecum, ci al unei amenajări a intereselor americane și rusești și evitarea ca Rusia să devină un stat satelit, o putere satelit ghidată de China și subordonată Chinei. Acesta este obiectivul, cred, fundamental și realist al administrației americane. Ideea de la Washington este împiedicarea satelizării Federației Ruse, astfel încât aceasta să nu mai fie nevoită să-i facă Chinei concesii foarte mari”, spune expertul.
Iar Moscova face la rândul ei unele concesii Statelor Unite, despre care însă se vorbește mult prea puțin spre deloc în Europa. În timp ce în țările Uniunii Europene toți ochii sunt pe negocierile de pace din Ucraina, pentru Statele Unite acesta este un dosar secundar. Prioritățile americanilor sunt evident Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, deși nu renunță nici la Europa.
„Practic, Donald Trump a următit să se asigure că Rusia nu va merge pe mâna Chinei în două mari dosare, pe zona Arctică și pe zona Orientului Mijociu. Și observăm deja anumite deschideri, deschiderile care au loc pe prețul mondial al petrolului, mărirea producției de petrol care s-a făcut și cu acceptul Federației Ruse, care este parte a alianței OPEC Plus și Arabiei Saudite. Și, bineînțeles, negocierile directe portate cu Iranul, unde și aici trebuie să vedem o anumită discuție și cu Federația Rusă, având în vedere parteneriatul strategic pe care Iranul are cu această țară”, mai spune expertul.
Așteptările americanilor sunt realiste, consideră Ștefan Popescu, într-o analiză pentru „Adevărul”.
„Vorbim de o direcție realistă, turneul din 13-16 mai din Orientul Nijociu, din Monarhiile Sunnite, a ocolit Israelul și a pus în evidență ce înseamnă doctrina America First, care înseamnă un realism asumat, o abandonare a messianismului care caracteriza în mod tradițional administrația americană și un semnal foarte interesant apropo de renunțarea la politica de promovare a democrației și de acceptare a regimurilor politice din state așa cum sunt ele. Relații cu alte cuvinte, cu statele și mai puțin cu regimurile politice”, susține Ștefan Popescu.
Pentru România, destinderea relațiilor ruso-americane nu ar anunța în principiu lucruri bune. Însă orice fel de temeri ar trebui eliminate, spune Ștefan Popescu. Iar recentul mesaj dat de Trump României, imediat după alegeri, este unul de bun augur, consideră expertul. Chiar dacă rece, mesajul transmite cu subiect și predicat faptul că americanii au în continuare interese aici și nu își vor abandona aliații. De asemenea, numirea noului ambasador foarte repede este un semn bun în acest sens.
„Unul dintre aceste semne bune pentru România este dat, și cred că este bine mai cu seamă în contextul actual să-l amintim, numirea foarte rapidă a unui ambasador la București, care are linie directă cu Casa Albă. Acest fapt reprezintă fără niciun dubiu un semnal de interes pentru România, inclusiv comunicatul care a fost publicat de președintele Donald Trump pe rețeaua sa Truth Social, despre parteneriatul militar și de securitate. Ceea ce marchează un jalon la Marea Neagră”, subliniază Ștefan Popescu.
În acest fel, România reușește să evite compromiterea relațiilor cu principalul partener strategic, Statele Unite ale Americii. Iar miza acestui parteneriat bilateral este cu atât mai mare cu cât Statele Unite ale Americii sunt garantul cele care asigură securitatea nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europa.
„Eu cred că trebuie să punem într-un context mult mai larg și cred că acest comunicat alături de numirea imediată a noului ambasador reprezintă două succese notabile pentru România. Acest lucru arată că relațiile bilaterale nu au fost compromise. Și încă un aspect care mi se pare important, dacă este să lărgim discuția, este că s-a evitat, la nivel oficial, contrastul între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Pentru că era, este o pistă foarte periculoasă către care unii formatori de opinie, analiști ne îndreaptă când susțin că trebuie să alegem între Uniunea Europeană și SUA, respectiv între Franța și Statele Unite. Însă nu suntem obligați să facem o alegere de acest gen care ar fi garanția izolării noastre, dacă începem cu asta. După mine acesta este un alt semnal, acest echilibru de participare la coaliția de voință, la inițiativele președintelui francez Emmanuel Macron și în același timp restartarea relației cu Statele Unite. Și o spun eu care sunt de obicei critic, dar aici este chiar un punct care trebuie apreciat. Și o spun ca român, e un aspect pozitiv pentru România, dar nu e receptat ca atare. pentru că noi avem tendința să reducem totul la rivalitățile noastre dâmbovițene”, încheie Ștefan Popescu
