Proiecte precum SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) folosesc de decenii telescoape radio gigantice pentru a detecta semnale artificiale care ar putea trăda prezența unei civilizații tehnologice. Până acum, această pândă cosmică nu a dat roade, dar căutarea continuă.
Efortul științific se concentrează pe o premisă simplă: căutarea unor condiții similare celor care au permis vieții să înflorească pe Pământ.
Elementul central al acestei căutări este apa în stare lichidă, considerată indispensabilă.
Planetele care orbitează în jurul stelei lor la o distanță ideală, unde temperaturile nu sunt nici prea ridicate, nici prea scăzute, formează așa-numita „zonă Goldilocks”.
Aceste lumi sunt considerate principalele candidate pentru a găzdui viață. Iar numărul potențialelor candidate este copleșitor.
Doar în galaxia noastră, Calea Lactee, se estimează că există 100 de miliarde de stele, iar universul observabil conține cel puțin două trilioane de galaxii. Statistic, probabilitatea ca Pământul să fie singura planetă cu viață pare infimă.
În 2023, o echipă de cercetători condusă de Yuri Uno de la Universitatea Națională Chung Hsing din Taiwan a sugerat că nu ar putea exista mai mult de o civilizație pe o rază de trei miliarde de ani-lumină de noi care să îndrepte un emițător radio cu o putere de peste 7,7 x 10^26 wați către Calea Lactee.
În același an, Michael Garrett de la Jodrell Bank Center for Astrophysics și Andrew Siemion de la Breakthrough Listen au efectuat o cercetare a galaxiilor de fundal pentru a limita puterea maximă detectabilă, ajungând la un interval de aproximativ 10^23 wați la 10^26 wați.
În cele din urmă, Carmen Choza de la Institutul SETI a condus o echipă care a efectuat recent o căutare țintită a 97 de galaxii cu ajutorul Telescopului Green Bank – dar nu a detectat nimic.
În 1964, astronomul sovietic Nikolai Kardashev a elaborat o scară de clasificare a civilizațiilor extraterestre pe baza cantității de energie de care dispun.
O civilizație de tip 1 ar exploata toată energia disponibilă pe o planetă, generalizată ca 10^16 wați sau mai mult.
O civilizație de tip 2 ar fi capabilă să exploateze energia unei întregi stele, care ar fi de 10^26 wați pentru o stea asemănătoare soarelui.
Iar o civilizație de tip 3 ar fi capabilă să utilizeze întreaga putere a fiecărei stele din galaxia sa, ceea ce înseamnă aproximativ 10^36 wați.
Detecțiile nule de până acum nu înseamnă neapărat că viața extraterestră tehnologică și comunicativă nu există, ci doar că observațiile noastre nu sunt încă suficient de cuprinzătoare pentru a spune ceva despre existența ei.
Pur și simplu nu suntem siguri. Estimările sugerează că există până la 2 trilioane de galaxii în universul observabil, iar noi am cercetat doar o mică parte dintre ele și pentru o perioadă scurtă de timp.
Pentru ca SETI să aibă succes, căutările radio trebuie să acopere o multitudine de frecvențe pentru a ne asigura că nu ratăm acel semnal evaziv, scrie gadgetreport.ro.
Pentru a transforma probabilitatea în certitudine, cercetătorii au dezvoltat o altă metodă, extrem de promițătoare, care implică analiza luminii venite de la planete îndepărtate.
Când o exoplanetă trece prin fața stelei sale, telescoapele puternice pot studia spectrul luminii care traversează atmosfera planetei.
Această tehnică funcționează ca o amprentă chimică, permițând oamenilor de știință să identifice molecule precum oxigenul, metanul sau alte gaze care, în anumite combinații, ar putea sugera prezența unor procese biologice.
Un caz de mare interes este exoplaneta K2-18b, unde au fost detectate indicii ale unor substanțe ce ar putea fi asociate cu viața marină, deși comunitatea științifică subliniază că sunt necesare mult mai multe date pentru o concluzie fermă.
În paralel, explorarea continuă mult mai aproape de casă. Sondele și roboții trimiși în sistemul nostru solar au dezvăluit că cele mai bune șanse pentru viață nu se găsesc neapărat pe planete, ci pe lunile giganților gazoși.
Luni precum Europa (a lui Jupiter) sau Enceladus și Titan (ale lui Saturn) ascund sub crustele lor de gheață vaste oceane de apă lichidă. Aceste medii ar putea găzdui viață microbiană, ferită de condițiile vitrege de la suprafață.
Privind spre viitor, entuziasmul este palpabil. NASA pregătește lansarea în 2028 a misiunii Dragonfly, o dronă de mari dimensiuni care va explora suprafața și atmosfera bogată în compuși organici a lui Titan.
Simultan, Agenția Spațială Europeană are în plan o misiune similară către Enceladus. Aceste proiecte marchează o nouă eră a explorării, trecând de la observare la căutarea activă de dovezi la fața locului.
Chiar dacă vom găsi viață, oamenii de știință se așteaptă ca aceasta să fie guvernată de aceleași principii evolutive ca pe Pământ. Cel mai probabil, primele descoperiri vor viza forme de viață simple, microbiene.
Până atunci, căutarea continuă, fiind una dintre cele mai profunde și mai incitante aventuri științifice ale umanității.
