Porivit unei opinii personale a lui Cristian Hostiuc, lucurile stau în felul următor:
„- România nu este în criză economică;
– România nu are nicio criză pe piaţa muncii (în sensul că angajaţii nu sunt daţi afară, ci dimpotrivă, cererea de angajare este mai mare decât oferta, şomajul este redus);
– România nu este în nicio criză salarială, nu se pune problema tăierii salariilor, ci dimpotrivă, salariile continuă să crească;
– România nu are nicio problemă de plată a pensiilor şi salariilor;
– România nu este în nicio criză financiară;
– România nu este în nicio criză a sistemului bancar;
– România nu este în nicio criză valutară;
– România nu este în nicio criză a rezervei valutare;
– România nu este în nicio criză de creditare în valută (acum, 70% din credite sunt în lei);
– România nu este în nicio criză a cursului de schimb leu/euro – după creşterea de 3% de acum două săptămâni, acum BNR se luptă să nu lase cursul să scadă sub 5 lei pentru un euro;
– România nu are nicio criză pe Bursă;
– România nu are o problemă cu datoria publică;
– România nu are o problemă cu datoria externă.
– deficitul comercial – importurile continuă să fie mult mai mari decât exporturile, iar orice creştere a salariilor se duce în importuri;
– deficitul de cont curent, care adună deficitul comercial cu serviciile (în stagnare sau în uşoară scădere) şi intrările de capital;
– deficitul cheltubugetar – mult prea mare faţă de posibilităţile economiei de a-l acoperi din business;
– structura cheltuielilor bugetului – plata salariilor, pensiilor şi a cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică înseamnă 80% din veniturile bugetare;
– numărul de angajaţi în sectorul bugetar – mult prea mare;
– dobânzile mari pe care le plăteşte guvernul pentru a se împrumuta ca să finanţeze deficitul bugetar şi reeşalonarea datoriei publice;
– investiţiile făcute în obiective care nu vor aduce nimic, ci doar o cheltuială (de exemplu, stadioanele în oraşe mijlocii şi mici, fără echipă, fără suporteri);
– ritmul de creştere a datoriei publice, care este total nesustenabil;
– ritmul de absorbţie a fondurilor europene;
– atragerea de investiţii străine – am ajuns la cel mai scăzut nivel;
– împărţirea puterii la nivelul guvernului versus administraţia locală, care a devenit fanariotă;
– execuţia reformelor asumate fie prin PNRR, fie prin alte programe de finanţare;
– companiile de stat, unde se desfăşoară o luptă pe viaţă şi pe moarte între partidele şi clanurile politice pentru impunerea propriilor oameni în marile firme de stat;
– percepţia legată de ceea ce fac guvernul şi administraţia de la Bucureşti;
– de imagine şi autoevaluare, în sensul că în realitate stăm mai bine decât spunem.
Chiar dacă România are mai multe probleme (nu mai multe decât alţii), dacă cei care sunt la putere sau vor veni la putere acum vor vorbi numai despre criză, vom ajunge repede să intrăm într-o criză.
Înainte ca cei care au puterea să vorbească despre criză, trebuie să vină cât mai repede cu un program coerent de reducere a deficitului bugetar, în care să creadă în primul rând ei, ca ulterior să creadă şi ceilalţi, şi în special cei care ne împrumută.
România este o piaţă mult prea mică pentru a rezista singură, nu are suficiente resurse financiare interne pentru a acoperi necesităţile de finanţare a deficitului bugetar şi a datoriilor care ajung la scadenţă şi care trebuie reeşalonate pentru că nu pot fi plătite, dar şi a necesităţilor de finanţare ale businessului privat, dar şi ale marilor companii de stat (de unde va face rost Romgaz de bani pentru a finanţa proiectul de exploatare a gazelor din Marea Neagră?).
Aşa că are nevoie de piaţa financiară externă pentru a se finanţa pe termen scurt şi de fondurile europene pentru a-şi finanţa proiectele şi investiţiile pe termen lung.
România nu are suficiente resurse interne pentru a finanţa din buget toate investiţiile publice începute, toate declaraţiile şi intenţiile aruncate de politicieni.
România are nevoie de băncile internaţionale şi de Comisia Europeană, adică de cei de la Bruxelles, pentru a reuşi să treacă peste această perioadă care, dacă nu se rezolvă anumite lucruri, mai devreme decât ne aşteptăm ne va exploda în faţă şi atunci chiar că vom intra în criză.
Nicuşor Dan va beneficia de o scurtă perioadă de respiro în care, împreună cu guvernul, trebuie să pună pe masa finanţatorilor atât interni, cât mai ales externi, un program de reducere bugetară, dar şi de revenire a creşterii economice.
Cine va face acest program este o altă întrebare.
30-50 de miliarde de lei, cât este gaura care trebuie acoperită, înseamnă nişte sume foarte, foarte mari, care nu pot fi acoperite dintr-odată.
Să nu uităm că Traian Băsescu a tăiat salariile la buget cu 25% şi a mărit TVA de la 20% la 24% pentru că nu putea să acopere o gaură de 4 miliarde de lei.
Numai în poziţia lui Nicuşor Dan şi a viitorului premier să nu fii acum!” spune Cristian Hostiuc.
