În perioada 2–5 iunie 2025, în cadrul sesiunii anuale a Executive Board al UNDP, UNFPA și UNOPS, Andreea Mocanu, reprezentanta adjunctă a Misiunii Permanente a României la ONU, a făcut o declarație ce a generat reacții puternice în spațiul public și societatea civilă din România.
Adresându-se directoarei executive a Fondului ONU pentru Populație (UNFPA), Mocanu a afirmat: „[…] sub conducerea dumneavoastră, ați pus capăt atâtor sarcini – felicitări pentru ceea ce ați realizat, pentru că ați atins inimile și viețile atâtor oameni dintre cele 8 miliarde de pe planetă.”
Declarația a fost făcută public în cadrul transmisiunii oficiale a ședinței, fiind accesibilă la minutul 1:07:00 al înregistrării disponibile pe platforma ONU (https://webtv.un.org/en/asset/k1k/k1k65ili7j).
Afirmația pare a fi o apreciere exprimată la adresa eforturilor UNFPA în ceea ce privește reducerea numărului de sarcini nedorite sau neplanificate, în special în regiunile vulnerabile ale lumii. Însă formularea utilizată – „ați pus capăt atâtor sarcini” – a fost considerată de mulți ca fiind o elogiere explicită a întreruperilor de sarcină, fără a include nuanțele legate de drama personală și morală implicată de această alegere.
Deocamdată, nu este clar dacă mesajul a fost coordonat cu Ministerul Afacerilor Externe sau cu alte instituții ale statului român. Rămâne neclar dacă poziția exprimată de Andreea Mocanu reflectă viziunea oficială a Guvernului României sau dacă este o formulare neinspirată, cu implicații diplomatice și simbolice majore.
Printre primele reacții ferme s-a numărat cea a Dianei Teodora Paul, președinte al Asociației Studenți pentru Viață, care a catalogat intervenția drept „halucinantă”:
„Ca tânără în România, nu m-am simțit în niciun fel reprezentată de acest mesaj. Există un număr uriaș de femei care au trecut printr-un avort și îl regretă. Avortul nu este o reușită. Nu e un motiv de felicitare. Este o dramă, o ruptură, o suferință care afectează vieți reale – atât ale copiilor nenăscuți, cât și ale mamelor care au trecut prin această experiență dureroasă, de multe ori în lipsă de sprijin.”
Diana Teodora Paul atrage atenția asupra riscului ca România să transmită în mod oficial un mesaj periculos și dezumanizant:
„Să „feliciți” pe cineva pentru numărul de sarcini întrerupte înseamnă să desfigurezi sensul politicii externe, al sănătății publice și chiar al demnității umane. Când România transmite asemenea mesaje în foruri internaționale, trimite în lume un semnal îngrijorător: că viața umană poate fi relativizată, iar durerea – aplaudată.”
În opinia sa, România ar trebui să se concentreze pe politici care sprijină viața și demnitatea umană, nu pe retorici care par să celebreze pierderea acesteia:
„România are nevoie de politici care sprijină femeia însărcinată, protejează copilul nenăscut și promovează demnitatea umană, nu de aplauze pentru distrugerea vieții. […] Să fie vocea celor care nu pot vorbi: mame în criză de sarcină, copii nenăscuți, familii vulnerabile.”
