Ruptura de ligament încrucişat poate afecta atât persoanele active, cât şi pe cele care nu fac activitate fizică intensă, unii dintre pacienţi aflând întâmplător că au această problemă. Gabriel Ştefănescu, medic primar chirurg ortopedie-traumatologie, a explicat care sunt riscurile la care se expun pacienţii care nu caută soluţii pentru această problemă.
”Ligamentoplastia este o procedură chirurgicală prin care se reface ligamentul nativ prin înlocuirea lui ori cu o grefă recoltată de la pacient, ori cu un ligament artificial. Ligamentoplastia poate fi efectuată în multe articulaţii, cea mai frecventă leziune de ligament intraarticular este leziunea ligamentului încrucişat anterior. Cei mai des întâlniţi pacienţi sunt într-adevăr în rândul oamenilor activi, pentru că ei se caută cel mai des, cum se spune, pentru că au nevoie să facă faţă efortului fizic. Am întâlnit şi pacienţi din sfera obişnuită care aveau ligamentul rupt, mă refer la cel încrucişat anterior din genunchi, şi nu ştiau. Au aflat întâmplător, în urma unui RMN”, a explicat, marţi seară, la , Gabriel Ştefănescu, medic primar chirurg ortopedie-traumatologie la Spitalul Euroclinic, parte a reţelei de sănătate Regina Maria.
El a explicat că majoritatea pacienţilor sunt conştienţi de accidentul în urma căruia li se rup ligamentele, pentru că în acel moment se produce, în zona genunchiului, un pocnet, dar sunt şi unii care nu sunt conştienţi de traumatismul în sine.
”De cele mai multe ori, omul îşi poate desfăşura activitatea fizică fără mari probleme, numai că va constata ulterior, printr-un efort fizic susţinut, că nu mai are stabilitatea de odată. (…) Omul are oarecare stabilitate (pe genunchi – n.r.), dar când încearcă să facă mişcări de fineţe, atunci apar probleme. Cel mai simplu mod în care îşi dă seama este când coboară scările, pentru că îi fuge tibia în faţă, în momentul ăla, omul îşi dă seama că are o problemă. Iar sfatul meu este: nimeni să nu stea cu ligamentul rupt pentru că, în timp, produce o degradare a articulaţiei datorită acestei micro-instabilităţi. Pot să apară ulterior leziuni de menisc, leziuni de alte ligamente din genunchi, leziuni de cartilaj. Celelalte le mai putem repara. Din păcate, cartilajul e un ţesut pe care, din păcate, greu tare îl reuşim să-l ţinem în frâu”, a adăugat medicul.
