Firma canadiană The Metals Company a plătit aproximativ 1 milion de dolari organizaţiei australiene de cercetare ştiinţifică, CSIRO, pentru a examina datele colectate în Oceanul Pacific, potrivit Agerpres.
Porţiuni uriaşe ale fundului mării Oceanului Pacific sunt acoperite de noduli polimetalici, structuri asemănătoare pietricelelor, cu niveluri variabile de mangan, cobalt, cupru şi nichel.
The Metals Company a surprins pe toată lumea solicitând la Washington, prin intermediul filialei sale americane, primul permis de exploatare minieră comercială în apele internaţionale, în special în Zona Clarion-Clipperton.
Situată între Mexic şi Hawaii, Zona de Fractură Clipperton este un vast platou abisal care acoperă aproximativ patru milioane de kilometri pătraţi.
Ocolind International Seabed Authority (ISA – Autoritatea Internaţională a adâncurilor marine), din care Statele Unite nu sunt membre, compania canadiană intenţionează să profite de o lege americană din 1980, recent reactivată de Donald Trump, pentru a-şi începe proiectul în termen de doi ani.
Companiile miniere nu au găsit încă cea mai bună modalitate de a recupera nodulii de metale aflaţi la adâncimi de cinci kilometri sau mai mult. Eforturile lor se concentrează pe maşini robotizate de recoltare care aspiră nodulii.
Specii precum castraveţii de mare, viermi marini, stelele de mare şi crustaceele ar putea experimenta “scăderi semnificative” ale populaţiei ca urmare a acestor exploatări, indică studiul. Se raportează că unele specii îşi revin parţial în decurs de un an, dar organismele care se hrănesc prin filtrare şi organismele mici care se hrănesc cu sedimente se recuperează greu.
“Pe fundul mării, cercetările noastre arată că există impacturi locale substanţiale din cauza diferitelor operaţiuni miniere”, a declarat omul de ştiinţă Piers Dunstan la conferinţa organizată joi pentru prezentarea acestui studiu.
Peştii prădători s-ar putea confrunta cu o acumulare de metalele toxice în corpul lor după o expunere prelungită la norii de sedimente ridicaţi prin excavare.
“Peştele spadă şi rechinii mari au acumulat cele mai mari concentraţii simulate de metale”, au remarcat oamenii de ştiinţă în raportul lor.
“Acest proiect contribuie la asigurarea faptului că, în cazul în care mineritul în adâncime va continua, există o abordare clară pentru înţelegerea riscurilor şi impacturilor potenţiale asupra vieţii marine şi ecosistemelor”, a mai susţinut Piers Dunstan.
Tina Soliman-Hunter, profesoară la Universitatea Macquarie din Australia, a explicat că acesta a fost unul dintre “cele mai cuprinzătoare” studii privind mineritul în adâncime de până acum.
“Fără o astfel de cercetare, există riscul unor daune legate de minerit care ar putea persista timp de generaţii”, a subliniat ea.
Condusă de WWF, o Coaliţie de Afaceri pentru Stoparea Mineritului în Adâncime a fost lansată în 2021, iar 64 de companii s-au alăturat. Instituţii financiare precum Deutsche Bank, Credit Suisse (UBS), Credit Agricole şi Banca Europeană de Investiţii au indicat, de asemenea, că nu vor finanţa această activitate.
