“Curtea respinge cererea Marinei Le Pen pe motiv că nu s-a stabilit existenţa unui risc iminent de atingere ireparabilă a unui drept protejat de Convenţie (Europeană a Drepturilor Omului) sau de protocoalele sale”, subliniază CEDO, cu sediul la Strasbourg, potrivit Agerpres.
Aceasta nu s-a pronunţat pe fondul dosarului, însă a respins cererea depusă de lidera partidului francez de extremă dreapta Adunarea Naţională (RN) în conformitate cu articolul 39 din regulamentul Curţii, care prevede ca CEDO să se pronunţe de urgenţă în cazul unui risc iminent de atingere ireparabilă adusă unui drept protejat de Convenţie.
Marine Le Pen aprecia că există o urgenţă în a suspenda pedeapsa sa de ineligibilitate, în cazul în care preşedintele francez Emmanuel Macron ar decide să dizolve din nou Parlamentul.
Marine Le Pen şi-a exprimat regretul pe reţeaua socială X în legătură cu decizia CEDO, “pe motiv că atingerea adusă drepturilor mele nu este iminentă, ceea ce ar fi, în schimb, cazul dacă ar interveni disoluţia (Parlamentului). Dincolo de această măsură provizorie, Curtea este sesizată pe fond, în legătură cu lipsa unui recurs efectiv la executarea provizorie a unei pedepse de ineligibilitate”, a scris ea pe reţeaua socială.
Marine Le Pen a fost declarată vinovată pe 31 martie de tribunalul corecţional de la Paris pentru punerea în funcţiune a unui “sistem” de deturnare de fonduri publice cu scopul de a plăti salariaţi ai partidului său, Frontul Naţional (redenumit de atunci Adunarea Naţională), cu bani ai Parlamentului European, între 2004 şi 2016, în sumă totală de 4,4 milioane de euro.
În afară de pedeapsa de ineligibiliate, tribunalul corecţional de la Paris a condamnat-o la patru ani de închisoare, dintre care doi cu executare.
Alţi 24 de inculpaţi, printre care partidul în calitate de persoană morală, au fost de asemenea condamnaţi. Jumătate dintre ei au înaintat recurs, printre care Marine Le Pen.
Chiar dacă CEDO nu poate teoretic să fie sesizată de justiţiabili decât după epuizarea căilor de recurs interne, Marine Le Pen, care a candidat de trei ori fără succes la preşedinţia Franţei, susţine pentru a-şi justifica cererea “absenţa unei căi de atac eficiente în faţa instanţelor naţionale care să permită contestarea executării provizorii” înainte de procesul în apel.
