Diferența se vede și în clasamente: în indicele ONU de e-guvernare pe 2024, podiumul este ocupat de Danemarca, Finlanda și Coreea de Sud, urmate îndeaproape de Estonia și Singapore. România, în schimb, figurează pe ultimul loc din UE la capitolul servicii publice digitale, cu un scor de numai 21 din 100 în DESI 2022, față de media europeană de 67,3. Costul rămânerii în urmă nu este doar de imagine. Un studiu comandat de Comisia Europeană arată că aplicarea la scară europeană a principiului „once-only”, prin care cetățenii nu mai sunt obligați să furnizeze aceleași date de două ori, ar aduce economii nete de aproximativ 5 miliarde € pe an. În Estonia, platforma X-Road economisește anual echivalentul a peste 820 de ani-om de muncă administrativă și până la 2 % din PIB. Danemarca calculează, prin trecerea integrală la Digital Post, un câștig pentru bugetul public de un miliard de coroane (circa 134 mil. €) în fiecare an
Pentru că ele măsoară timpul redat cetățenilor și banii eliberați pentru investiții în sănătate, educație sau infrastructură, domenii unde România plătește facturi tot mai mari. În administrația clasică, orice minut pierdut la ghișeu se traduce în costuri de personal, hârtie, arhivare și, la final, în frustrare civică. Harta internă a progresului arată că pașii pe care România îi face în această direcție sunt extrem de timizi. Primăria Sectorului 3 a trecut în 2025 la registratură exclusiv online, oferind totodată o zonă de “self-service” cu calculatoare și asistență pentru persoanele fără competențe digitale, după ce și-a mutat treptat toate serviciile pe portalul propriu. A fost nevoie de investiții masive în digitalizare și de o direcție clară. Primăria Sectorului 3 este astăzi poate cea mai digitalizată instituție publică din România, oferind toate serviciile online. Alte exemple relevante sunt Oradea și Cluj-Napoca, administrații care au investit, de asemenea, sume importante în digitalizare, prioritizând interacțiunea online.
Estonia a construit încă din anii ’90 o arhitectură informatică unitară, unde identitatea digitală este cheia tuturor interacțiunilor cu statul. O declarație de venit se depune în trei minute, iar un start-up se înființează în mai puțin de o zi. La Copenhaga, comunicarea digitală este obligatorie: toți cetățenii primesc actele oficiale pe platforma unică, iar poșta clasică dispare în 2025. Se economisesc nu doar timbre, ci și aproape tot bugetul de hârtie al instituțiilor centrale. În Singapore, algoritmi de inteligență artificială sortează cererile, iar aprobările simple sunt date automat.
România are deja, în PNRR, peste 2 miliarde € alocate pentru cloud guvernamental, interoperabilitate și identitate digitală, dar implementarea rămâne lentă, iar fragmentarea între instituții e cronică. OECD constata în 2023 că nivelul de interacțiune digitală cetățean-stat este „considerabil sub media UE” și că majoritatea serviciilor rămân orientate spre nevoile instituției, nu ale utilizatorului. Pentru a recupera decalajul, România trebuie să adopte trei direcții clare. Prima: identitatea digitală unică, recunoscută de toate entitățile publice și private, ca în Estonia. A doua: interoperabilitatea reală între registre, astfel încât datele să circule, nu oamenii. A treia: obligativitatea canalului electronic ca normă, cu excepții asistate, după modelul Danemarcei. Ghișeul fizic nu ar dispărea, dar ar deveni doar un loc de suport, nu de aprobări.
Fiecare serviciu trecut online înseamnă mai puține drumuri, mai puțină poluare și mai mult timp pentru economie. Fiecare milion de ore eliberat de stat înseamnă bani care pot merge în educație, cercetare sau spitale. Și, dincolo de cifre, digitalizarea corectă reface încrederea cetățenilor. România nu pornește de la zero. Sectorul 3 arată că digitalul funcționează și în peisaj autohton, iar banii europeni așteaptă proiecte solide. Dacă ne grăbim, următorul clasament DESI ar putea consemna, pentru prima dată, un salt spectaculos. Dacă nu, vom continua să privim din coadă „Statul de Hârtie”, în timp ce restul continentului rulează deja pe fibră optică administrativă.
