Într-un interviu acordat luni, alături de premierul britanic Keir Starmer în Scoția, Trump a declarat că îi acordă Moscovei doar 10 până la 12 zile pentru a ajunge la un acord care să pună capăt războiului din Ucraina, înainte de a impune așa-numitele sancțiuni secundare asupra exporturilor sale de petrol, scurtând astfel termenul anterior de 50 de zile stabilit pe 14 iulie.
Sancțiunile ar impune tarife vamale de 100% cumpărătorilor de petrol rusesc, cei mai mari clienți fiind India și China.
Această mișcare are potențialul de a perturba aprovizionarea globală cu petrol, având în vedere că Rusia a exportat 4,68 milioane de barili de țiței pe zi în iunie, aproximativ 4,5% din cererea globală, precum și 2,5 milioane de barili pe zi de produse rafinate, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.
Își va pune Trump în aplicare amenințarea? Asta e o incertitudine.
Continuarea impozitării tarifelor secundare asupra Rusiei riscă să provoace o creștere bruscă a prețurilor petrolului, ceea ce ar putea pune presiune în sus asupra inflației din SUA, un rezultat care l-ar putea opri pe Trump, chiar dacă acesta este „dezamăgit” de președintele rus Vladimir Putin.
Și au existat mai multe momente care au atras atenția în ultimele luni, în care președintele republican și-a retras amenințările, inclusiv „tarifele reciproce” anunțate inițial pe 2 aprilie, pe care le-a atenuat rapid în fața presiunii pieței.
Însă Trump și-a îndeplinit și unele dintre amenințări, în special bombardarea instalațiilor nucleare iraniene pe 22 iunie. Spre deosebire de anunțul său inițial privind tarifele secundare, pe care investitorii par să le ignore, prețurile petrolului au crescut cu aproape 3% luni.
Așadar, politica sa neregulată față de Rusia ar putea face ca unii investitori să fie precauți în a elimina complet riscul.
Următoarea întrebare este dacă tarifele secundare – o armă financiară relativ netestată și neavansată – ar fi eficiente? Răspunsul este probabil da.
Unul dintre principalii clienți ai Rusiei, India – cel mai mare importator de țiței rusesc transportat maritim în iunie, cu 1,5 milioane barili pe zi – este angajat în prezent în discuții comerciale tensionate cu Statele Unite. Prin urmare, este puțin probabil ca New Delhi să dorească să exacerbeze tensiunile comerciale cu Washingtonul și, prin urmare, ar putea fi predispus să abandoneze Moscova în favoarea unor surse de energie noi, deși, fără îndoială, mai scumpe.
Pe de altă parte, China, care a importat în iunie aproximativ 2 milioane de barili pe zi de petrol rusesc prin conducte și pe mare, este mai puțin probabil să își schimbe tiparele de cumpărare, deoarece se confruntă deja cu mai multe niveluri de tarife americane și consideră că legăturile sale cu Moscova sunt strategice.
Însă finanțele Kremlinului ar fi în continuare dificile indiferent dacă India ar înceta să mai cumpere petrol rusesc, deoarece China ar putea probabil să îl cumpere și mai ieftin.
Amploarea impactului potențial al noilor sancțiuni asupra pieței globale a petrolului este greu de evaluat, având în vedere dinamica actuală a cererii și ofertei.
Cererea mondială de petrol este estimată să crească cu 700.000 barili pe zi în 2025, cea mai scăzută rată din 2009, în timp ce aprovizionarea este prevăzută să crească brusc cu 2,1 milioane barili pe zi, până la 105,1 milioane barili pe zi în acest an, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.
Creșterea ofertei a fost determinată în ultimele luni în principal de creșterile producției grupului de producători de petrol condus de Arabia Saudită, cunoscut colectiv sub numele de OPEC+. Grupul a început în aprilie să anuleze reducerile de producție de 2,2 milioane
de barili pe zi și a majorat cota de producție a Emiratelor Arabe Unite cu 300.000 de barili pe zi.
Creșterile producției OPEC+ au dus, în mod firesc, la o scădere a capacității de producție neutilizate a grupului, însă Arabia Saudită încă deținea, la data de iunie, 2,3 milioane de barili pe zi de producție pe care o poate pune în funcțiune în 90 de zile, în timp ce Emiratele Arabe Unite și Kuweitul dețineau 900.000 de barili pe zi, respectiv 600.000 de barili pe zi de capacitate neutilizată.
Aceasta înseamnă că cei trei producători din Golf și-ar putea mări producția relativ rapid în cazul unei întreruperi bruște a aprovizionării.
Însă este puțin probabil ca aceste informații să fie suficiente pentru a calma piețele în cazul în care Trump ar impune sancțiunile secundare, parțial din cauza incertitudinii legate de posibilele măsuri de represalii din partea Moscovei.
Veniturile din taxele la exportul de petrol și gaze au reprezentat între 30% și 50%, din bugetul federal al Rusiei în ultimii ani, ceea ce face ca aceste fonduri să fie cea mai importantă sursă de numerar pentru Kremlin.
Prin urmare, este probabil ca Putin să reacționeze destul de ferm la orice măsuri occidentale care îi restricționează veniturile.
Un astfel de indiciu a fost dat săptămâna trecută, când Moscova a blocat temporar petrolierele străine să încarce țiței în principalele porturi rusești de la Marea Neagră, în urma impunerii de noi reglementări.
