„Chemat cu dreapta, izgonit cu stânga”
Într-o scrisoare deschisă transmisă pe 3 august 2025, credincioșii afirmă că PS Nectarie, deși era așteptat cu emoție la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, a fost „trimis în ascultare” la Sculeni, fără nicio explicație publică.
„Preasfințitul Nectarie, chemat cu mâna dreaptă de Înaltpreasfințitul Petru, a fost izgonit cu stânga”, spun semnatarii.
Aceștia acuză lipsa de transparență și tăcerea oficială: „Nicio menționare, nicio mulțumire, nicio binecuvântare”, în timp ce slujba festivă a continuat într-o aparentă „unitate”.
Întrebări fără răspuns și tăcere festivă
Credincioșii semnalează contrastul dureros dintre solemnitatea sărbătorii și „excluderea discretă” a unui episcop canonic, hirotonit și aflat în slujire:
„Dacă toți slujitorii au fost prezenți, de ce nu a fost pomenit și cel ce a fost trimis intenționat departe?”
„Dacă unitatea Mitropoliei e reală, de ce unul dintre episcopii Chișinăului nu a avut loc în propria-i catedrală?”
În scrisoare se invocă ipocrizia unei sărbători „cerești” trăite în tăcere vinovată, iar cuvintele Sfinților Părinți devin acuze morale:
„Tăcerea în fața adevărului este trădare.” (Sf. Vasile cel Mare)
„Unde nu este dreptate, nu este Hristos.” (Sf. Teodor Studitul)
„PS Nectarie nu este un decor, ci un om cu duh”
Credincioșii îl descriu pe PS Nectarie drept un episcop „cu duh, smerenie și conștiință”, care s-a apropiat rapid de inimile oamenilor, deși „nu a avut timp să se impună instituțional”.
Ei condamnă atitudinea Mitropoliei care, spun ei, administrează în loc să păstorească:
„Ce fel de păstor își risipește turma și își alungă fratele?”, se întreabă retoric autorii.
„PS Nectarie nu a cerut cinste, dar nici nu merita dispreț.”
Credincioșii cer un răspuns public
Scrisoarea deschisă cere trei măsuri clare din partea Mitropoliei Basarabiei:
– Un răspuns oficial, sincer și asumat despre absența PS Nectarie de la slujba solemnă;
– Recunoașterea greșelii și cererea publică de iertare;
– Repararea morală a imaginii și slujirii episcopului în fața poporului.
„Să-L urmăm pe Hristos, nu pe ranguri”
În final, semnatarii trag un semnal de alarmă: Biserica nu poate deveni o instituție de putere fără suflet, iar păstorii trebuie să fie apărători ai adevărului, nu executanți ai intereselor omenești.
„Să nu mai punem pe rug păstorii care nu se conformează intereselor pământești. Să-L urmăm pe Hristos, nu pe ranguri. Pe sfinți, nu pe umbre. Pe păstori adevărați, nu pe administratori fără inimă.”
STIRIPESURSE.RO publică integral și în exclusivitate în România scrisoarea deschisă a unor credincioși din România și Republica Moldova:
”Către conducerea Mitropoliei Basarabiei
Ziua de 28 iulie 2025 a fost, pentru mulți dintre noi, o zi a harului, dar și o zi a durerii. Ne-am adunat la Chișinău, din Moldova și din România, cu nădejde, cu bucurie și cu dorința curată de a ne închina sfinților canonizați – Iraclie și Alexandru – și de a ne întâlni cu păstorii noștri, între care se numără și Preasfințitul Nectarie, Episcop vicar al Eparhiei Chișinăului.
Dar ceea ce s-a întâmplat ne-a zdrobit inimile:
Preasfințitul Nectarie, chemat cu mâna dreaptă de Înaltpreasfințitul Petru, a fost izgonit cu stânga.
Trimis departe, la Sculeni, în vreme ce poporul îl aștepta cu emoție la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
Nicio menționare, nicio mulțumire, nicio binecuvântare.
Ne întrebăm cu amară uimire:
• Cum poate fi lăudată sfințenia, dar în același timp călcată iubirea frățească?
• Cum se cântă „Doamne, buzele mele le vei deschide”, iar buzele Bisericii tac în fața unei nedreptăți?
• Cum poate fi un episcop trimis „în ascultare” tocmai în ceasul în care păstorul trebuie să fie cu turma sa?
Sfântul Grigorie de Nazianz spunea:
„Mai bine să fiu mustrat pentru sinceritate decât lăudat pentru tăcere mincinoasă.”
De aceea, scriem. Nu cu ură. Ci cu rană. Nu împotriva Bisericii, ci pentru ea.
Sfântul Vasile cel Mare a spus:
„Tăcerea în fața adevărului este trădare.”
Ce vedem aici, iubiți părinți? O diplomă onorifică acordată unora, în timp ce un ierarh al aceleiași Mitropolii este tratat ca un intrus. Nu cumva ne-am obișnuit să administrăm, dar nu să păstorim?
PS Nectarie nu este un „începător”, ci un episcop hirotonit întru Hristos. Nu o figură de decor, ci un om cu duh, smerenie și conștiință. Poate că nu a avut timp să se impună „instituțional”, dar a reușit să se apropie de inimi – iar asta doare pe unii.
Sfântul Ioan Scărarul spune:
„Cel ce iubește mustrarea iubește mântuirea; cel ce urăște mustrarea se predă pieirii.”
Poate că acest cuvânt se cuvine și celor care au rânduit astfel lucrurile, în ascuns, fără cuvânt, fără suflet, fără rușine.
Ne doare nu doar excluderea Preasfințitului Nectarie, ci și ipocrizia tăcerii oficiale. S-a vorbit frumos, s-a scris festiv, dar s-a ascuns adevărul.
Și atunci, ne întrebăm din nou:
• Dacă „toți slujitorii au fost prezenți”, de ce nu a fost pomenit și cel ce a fost trimis intenționat departe?
• Dacă „unitatea Mitropoliei” e reală, de ce unul din episcopii Chișinăului nu a avut loc în propria-i catedrală?
• Și mai ales, dacă aceasta e „o zi cerească”, cum a putut fi trăită cu atâta tăcere în fața unei nedreptăți?
Sfântul Teodor Studitul scrie:
„Unde nu este dreptate, nu este Hristos. Unde nu este Hristos, acolo este întunericul fățărniciei.”
Preasfințitul Nectarie nu a cerut cinste, dar nici nu merita dispreț.
Noi nu cerem funcții, nu cerem scaune, ci cerem dreptate, adevăr și smerenie din partea celor care conduc Mitropolia.
Iar smerenia înseamnă și a recunoaște greșeala, a cere iertare și a îndrepta nedreptatea.
Dacă Înaltpreasfințitul Petru l-a cerut pe PS Nectarie în Chișinău, dar tot el l-a izgonit, atunci ne întrebăm: ce fel de păstor își risipește turma și își alungă fratele? Ce exemplu se dă preoților, credincioșilor și tinerilor? Să stea în genunchi cei smeriți, iar cei cu putere să calce peste ei?
Sfântul Efrem Sirul scrie:
„Mai bine să fii lovit pe nedrept, decât să lovești pe nedrept.”
Poate că PS Nectarie tace. Dar noi, cei care îl iubim, nu putem tăcea.
Îi suntem alături nu cu vorbe, ci cu inimi rănite. Și cu rugăciune.
Cerem deci:
• Un răspuns oficial, sincer și asumat despre absența PS Nectarie din slujba solemnă;
• Recunoașterea greșelii și cererea publică de iertare;
• Repararea morală a imaginii și slujirii sale episcopale în fața poporului.
Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor:
„Toate să se facă cuviincios și după rânduială” (1 Corinteni 14, 40).
Dar rânduiala fără inimă este formalism.
Iar cuviința fără adevăr este fățărnicie.
Să nu ne mai ascundem după cuvinte. Să nu mai punem pe rug păstorii care nu se conformează intereselor pământești.
Să-L urmăm pe Hristos, nu pe ranguri. Pe sfinți, nu pe umbre. Pe păstori adevărați, nu pe administratori fără inimă.
În Hristos, cu dragoste rănită,
Un grup de credincioși din Moldova și România
3 august 2025”
