Fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, afirmă miercuri că România ar trebui să propună Pfizer un acord pentru acces accelerat la medicamente inovatoare, în contul datoriei de 600 de milioane de euro, în replică, ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, precizând că atunci când bunul simţ coboară sub un anumit nivel, trebuie să reacţioneze. El îl ciritică pe Voiculescu şi arată că, să vii pe Facebook, la trei săptămâni după ce a spus public că lucrează la o soluţie – printr-o negociere diplomatică şi guvernamentală cu Pfizer – şi să prezinţi aceeaşi direcţie drept „soluţia ta” nu este doar nepotrivit, ci arată o lipsă de onestitate faţă de oameni şi faţă de realitatea deciziilor luate cu pixul de atunci.
”Ce ar trebui să propună domnul Rogobete către Pfizer şi de ce Pfizer va accepta? Ungaria are mâine procesul cu Pfizer. Aceeaşi speţă, acelaşi tribunal. Nu văd de ce rezultatul ar fi diferit. Va trebui să plătească 60 de milioane de euro, plus dobânzi. Dacă vă întrebaţi de ce suma este de 10 ori mai mică, este pentru că ungurii s-au vaccinat, iar puţine vaccinuri au rămas nefolosite. Orban cumpărase vaccinuri şi de la chinezi, şi de la ruşi România trebuie să plătească Pfizer aproximativ 600 de milioane de euro. Polonia trebuie să plătească Pfizer aproximativ 1,3 miliarde. În total, 2 miliarde de euro. Toate cele trei ţări au luat decizii greşite — deşi iniţial au cumpărat chiar mai puţine vaccinuri decât ţările din Vest —, spre deosebire de acestea, în 2023 au refuzat renegocierea şi au pierdut. Nu este însă finalul. Este un punct de negociere”, scrie fostul ministru al Sănătăţii pe Facebook.
Vlad Voiculescu arată că ”toate cele trei ţări ar fi trebuit să accepte — la fel ca toate celelalte 24 de ţări UE — oferta negociată de Comisia Europeană în 2023 şi peste 200 de milioane de euro puteau fi economisiţi”.
”Dacă adunăm dobânzile de până astăzi, ne uităm la 350–400 de milioane irosiţi. Suntem însă aici — şi datoria Guvernului României este să facă ceea ce trebuie de acum înainte. Dobânzile acumulate în fiecare zi care trece sunt de 100.000–150.000 de euro”, subliniază el.
Potrivit acestuia, ”România ar trebui să propună un acord care transformă banii datoraţi în beneficii reale pentru pacienţi”.
Voiculescu propune şi câteva variante: Acces accelerat la medicamente inovatoare. România are una dintre cele mai lente proceduri de rambursare din UE. Pacienţii români aşteaptă ani pentru terapii disponibile în luni în alte ţări. O parte din datorie poate fi transformată în medicamente oncologice, terapii pentru boli rare şi tratamente de ultimă generaţie furnizate de Pfizer, la preţuri preferenţiale sau la cost, în contul sumei datorate; Investiţii în sistemul de sănătate: studii clinice, formare de personal, infrastructură de diagnostic. Brazilia are un astfel de model funcţional (programul Parteneriatelor de Dezvoltare Productivă, prin care companii farmaceutice au transferat tehnologie către laboratoarele publice, în schimbul unor garanţii de achiziţie); Un mecanism de tip „Debt2Health”. Global Fund aplică acest model, de regulă cu datorii între state, transformate în produse medicale necesare şi investiţii în sănătate; Un mecanism cu verificare independentă este important, nu atât pentru că ne-ar trage cineva pe sfoară, ci pentru a ne asigura că un alt guvern sau ministru nu va mai face ce a făcut domnul ministru Rafila (să informeze premierul şi să constate că, „oops”, a trecut termenul — şi că va trebui să plătim sute de milioane de euro în plus)”, spune fostul ministru.
Vlad Voiculescu menţionează că, absolut minimal, ceea ce ar trebui să se întâmple imediat ar fi oprirea dobânzilor şi eşalonarea plăţii. ”Componenta financiară clasică, dar esenţială. Fiecare zi de întârziere costă 100.000–150.000 de euro. Fiecare zi”, comentează Voiculescu.
Fostul ministrul explică şi de ce ar accepta Pfizer: ”Pfizer nu este o organizaţie caritabilă. Dimpotrivă. Dar compania are motive comerciale reale de a negocia şi există şi precedent. Executarea forţată a unei hotărâri judecătoreşti de 600 de milioane de euro împotriva unui stat membru UE, într-un context post-pandemic, ar fi un dezastru reputaţional. Pfizer are nevoie de piaţa europeană — şi de cea românească — pentru medicamentele sale inovatoare, nu doar pentru vaccinuri”.
Potrivit lui Vlad Voiculescu, ”România are 19 milioane de potenţiali pacienţi şi un sistem de sănătate cu nevoi enorme de modernizare”.
”Mai mult, Pfizer a demonstrat deja că este dispusă să facă concesii semnificative atunci când presiunea economică sau politică o impune. Programul „An Accord for a Healthier World” oferă întregul portofoliu Pfizer la preţ de cost pentru 45 de ţări Dacă Pfizer a fost dispusă să facă aceste concesii, nu există niciun motiv pentru care nu ar discuta cu România un acord care serveşte şi interesele companiei. O executare forţată a României, Poloniei şi, eventual, a Ungariei nu ar rămâne fără consecinţe, nici în România, nici la Bruxelles”, explică Voiculescu.
Replica ministrului Sănătăţii, Alexandru Rogobete: Când bunul simţ coboară sub un anumit nivel, trebuie să reacţionez!
