Spectaculosul jaf al comorilor de aur româneşti de la Muzeul Drents din Assen prinde tot mai mult contur în sala de judecată. Doi dintre cei trei suspecţi au încheiat o înţelegere cu Parchetul (OM) şi declară acum că doresc să-şi asume responsabilitatea. Al treilea suspect, însă, neagă că ar fi unul dintre făptaşi şi pune la îndoială atât probele, cât şi ancheta, scriu jurnaliştii de la RTV Drenthe.
În ianuarie anul trecut, Muzeul Drents a fost zguduit de un jaf violent. O uşă exterioară a fost spartă cu ajutorul unor explozibili, după care autorii au distrus vitrinele cu ciocane şi o rangă. Prada lor: un coif de aur şi trei brăţări dacice, capodopere de mare valoare istorică şi internaţională.
Furtul a generat o presiune semnificativă asupra poliţiei şi justiţiei, nu numai în Olanda, ci şi în România, de unde provin comorile de artă.
Înţelegere cu justiţia
Doi suspecţi, Jan B., în vârstă de 21 de ani, şi Chesley W., în vârstă de 37 de ani, din Heerhugowaard, au acceptat aşa-numitele acorduri procedurale cu Parchetul. Marţi a fost cerută o pedeapsă cu închisoarea de 44 de luni împotriva lor. Avocaţii lor au declarat joi că suspecţii au cooperat deoarece „au vrut să-şi asume responsabilitatea”, parţial din cauza impactului internaţional al jafului.
Această cooperare a dat roade: la 1 aprilie, Coiful de la Coţofeneşti şi două dintre cele trei brăţări au fost recuperate. Parchetul consideră acest lucru o consecinţă directă a acordurilor încheiate, pentru care o reducere a sentinţei a fost redusă.
Al treilea suspect neagă implicarea
Al treilea suspect, Bernhard Z., în vârstă de 35 de ani, din Heerhugowaard, a ales o strategie diferită. El nu a acceptat înţelegerea şi riscă o pedeapsă semnificativ mai mare: 66 de luni de închisoare.
Cu toate acestea, el neagă implicarea personală în spargere. Conform declaraţiei sale, el a procurat doar o maşină furată, plăcuţe de înmatriculare şi câteva obiecte, precum o geantă de sport şi haine, fără să ştie că era vorba de un jaf de opere de artă. El spune că a bănuit că „ceva nu era în regulă” şi neagă orice implicare directă în spargere.
Avocaţii săi subliniază că nu există dovezi infracţionale directe care să-l plaseze în muzeu: nici ADN, nici amprente. De asemenea, se pare că nu apare în înregistrările camerelor de supraveghere dintr-un complex turistic unde au stat presupuşii făptaşi.
Controversa: probele ADN
Cu toate acestea, Parchetul consideră că există indicii suficiente care indică implicarea sa şi în jaful violent. De exemplu, ADN-ul suspectului a fost găsit pe o geantă de sport şi pe o jachetă care ar fi putut fi folosite în timpul jafului.
Apărarea are o explicaţie alternativă pentru acest lucru: bărbatul a cumpărat geanta el însuşi, ceea ce face ca prezenţa ADN-ului său pe aceasta să fie logică. Faptul că ADN-ul a ajuns ulterior pe jachetă s-ar putea explica prin faptul că ambele se aflau în aceeaşi pungă de plastic care a fost găsită ulterior.
Cazul are şi o latură de principiu. Apărarea critică dur modul în care acuzarea a exercitat presiuni pentru recuperarea bunurilor furate. De exemplu, au fost trimişi agenţi sub acoperire care s-au dat drept cumpărători ai operelor de artă furate. De asemenea, poliţia a publicat fotografii şi numele suspecţilor Z. şi W., care erau recunoscuţi, în timp ce aceştia se aflau în izolare şi abia puteau să răspundă.
Avocaţii vorbesc despre o „metodă de expunere publică” şi consideră că, prin aceasta, clientul lor a fost prezentat în mod nedrept în faţa opiniei publice ca fiind autorul faptei. În acest sens, ei fac referire şi la declaraţiile ministrului Justiţiei şi Securităţii, David van Weel, care i-a asociat pe cei doi bărbaţi cu jaful.
În cazul unuia dintre suspecţii care au cooperat, intervine un alt element: modul în care a fost tratat în timpul detenţiei. Potrivit avocatului său, W. a fost ţinut în condiţii îngrozitoare, tremurând de frig, îmbrăcat într-un costum rupt şi fără pătură, într-o celulă plină de mucegai. S-a depus o plângere în acest sens, care, potrivit apărării, a fost declarată întemeiată. Se pare că şi avocatul însuşi a fost ameninţat pentru a fi presat să recupereze prada, se arată pe site-ul RTV Drenthe.
Pronunţarea
Instanţa trebuie să se pronunţe acum asupra gradului de implicare al celor trei bărbaţi în jaf. În acest sens, judecătorii nu sunt obligaţi să respecte acordurile procedurale încheiate.
Verdictul va fi anunţat în 5 iunie.
