În același timp, ministrul vorbește despre măsurile luate pentru a sprijini tinerii din medii defavorizate și pentru a reduce inegalitățile de șanse, dar și despre reformele necesare în evaluarea universităților și a cercetării. Ministrul vorbește și despre scandalurile etice din universități, afirmând că problema plagiatului aproape a dispărut în cazul cercetărilor din ultimii ani.
Florin Pușcaș: – Din perspectiva dumneavostră, situația din învățământul preuniversitar progresează sau regresează?
Ligia Deca: – Învățământul preuniversitar din România a făcut progrese remarcabile, atât în ceea ce privește recunoașterea internațională – vorbim, de exemplu, de peste 20 de universități românești care se află în alianțe europene. În plus, o să vedeți o creștere a fondurilor de cercetare atrase direct de la Bruxelles de către universitățile noastre, deci înseamnă că au devenit mai competitive în piața globală. Există o secție în lege care vorbește chiar de internaționalizarea educației universitare, pentru că în esență întotdeauna învățământul superior a fost o chestiune care nu a cunoscut granițe, are această caracteristică de deschidere, de cooperare.
Avem însă și provocări specifice, care țin de o lipsă de cuprindere a tinerilor în învățământul superior. Avem prea puțini tineri care au terminat o facultate, mai pe românește. Știu că pare altceva, știu că se spune că avem prea mulți studenți, dar dacă ne uităm pe cifrele europene, suntem mult prea jos și asta afectează economia. Economia de valoare adăugată se bazează pe oameni care au competențe cât mai înalte. Avem nevoie de mai mulți studenți, fără a renunța la condițiile de calitate. Noi practic trebuie să creștem numărul de copii care în învățământul preuniversitar capătă tot ce le trebuie pentru a putea să treacă de filtrul de admitere în învățământul superior. Am intervenit și cu un program care numește „Primul student în familie” și o să vă spun și de ce. În România este de 13 ori mai probabil să mergi la facultate dacă cel puțin unul dintre părinții tăi a fost la facultate. Asta e o inegalitate de șanse care nu se vede în altă țară europeană, e atipică. Și atunci am spus că este necesară să îi sprijinim pe copiii care vin din medii defavorizate, care au talent, au rezultate și nu au mijloacele financiare să meargă la facultate.
Florin Pușcaș: – Cum sunt identificați acești posibili beneficiari?
Ligia Deca: – Programul înseamnă finanțare pentru universități, ca ei să meargă spre licee și înscrie școli, să vadă care sunt copiii cu potențial și să le arate ce programe există, ce burse există, să facă consiliere cu ei și să facă eventual învățământ remedial dacă ei constată că sunt cu potențial, dar au niște goluri care trebuie recuperate. Încercăm să facem asta tocmai în ideea de a nu mai avea atât de mulți copii care se pierd pe drum.
Florin Pușcaș: – Există planuri pentru o revizuire a criteriilor de acreditare și de evaluare periodică a univerităților?
Ligia Deca: – Avem o nouă metodologie de evaluare a universităților care preia din ghidurile și bunele practici europene. În primul rând că ne concentrăm pe altceva, ne concentrăm pe rezultatele învățării, nu ne mai concentrăm pe elemente de input, câți metri pătrați, câte laboratoare. Ne concentrăm să vedem care sunt rezultultatele programelor de învățământ superior. Adică luăm în calcul și elemente de succes. Vă dau un exemplu: publicații la tinerii doctoranzi sau nivel de angajabilitate într-o paletă de domenii apropiate de programul pe care l-ai urmat. Mai facem ceva: universitățile care au grad ridicat de încredere, cicluri de evaluare succesive, pot intra pe o procedură simplicată de evaluare. Trebuie să ne concentrăm resursele statului să-i încurajăm, să-i sprijinim pe cei care fac performanță și în același timp să-i asistăm, să-i ajutăm mai mult pe cei care au dificultăți din zona universitară, nu să-i tratăm pe toți la fel.
Florin Pușcaș: – Există o nemulțumire în rândul cadrelor universitare sau a celor care fac cercetare, cu privire la abordarea înclinată înspre cantitativ în loc de calitativ. Și eu, ca student doctorand, încep să simt asta. Se poate schimba ceva pentru a căuta perfomanța fără o cantitate de muncă doar de dragul de a obține un CV sau de a avansa în carieră fără a obține ceva cu adevărat de calitate.
Ligia Deca: – Cred că suntem și noi victime ale fenomenului global „publish or perish”, adică supraconcentrarea pe indicatori cantitativi și de impact în cercetare, într-adevăr, duce într-o zonă în care cercetarea fundamentală se dezvoltă mai greu. Ce facem noi acum este să revizuim criteriile minimale pentru doctoranzi, postdoctoranzi, conferențiari, pentru profesori. Noul CNATDCU finalizează procesul de dezbatere și adoptare. Și în același timp, noi am introduc niște fonduri de cercetare pe care le distribuie Ministerul Educației în fiecare an universităților, pe o metodologie proprie, dar majoritatea fondurilor de cercetare vin din zona Ministerului Cercetării. Ceea ce noi încercăm să facem să se înțeleagă este că universitățile au nevoie de ambele tipuri de cercetare: fundamentală și aplicativă. Indicatorii de performanță trebuie să țină cont de ambele tipologii. Nu putem face cercetare aplicativă de calitate dacă nu avem și o zonă de cercetare fundamentală. Și într-adevăr toate progresele făcute în ultima vreme – apelurile noi, tinerele echipe, fondurile date de Ministerul Cercetării pentru a aduce specialiști din exterior vor conduce la o creștere a calității. Iar în ceea ce privește măsurarea, cred că avem nevoie de un echilibru între performanță, pentru că avem nevoie de performanță în cercetare, nu se se poate altfel, și timpul și spațiul necesar pentru a dezvolta chestiuni cu adevărat de impact.
Florin Pușcaș: – Cum vedeți de la Ministerul Educației nevoia de adaptare a studiilor universitare la piața muncii? Termini o facultate după trei ani, ai o diplomă și nicăieri pe piața muncii nu se cere ce ai terminat. E o realitate.
Ligia Deca: – Cred că suntem într-o piață a muncii în care nu mai depindem exclusiv de ceea ce scrie pe diplomă. Cunosc filosofi care lucrează în domeniul creativ excepțional. Sunt foarte mulți ingineri care lucrează în Parlament sau fac politici publice. Deci eu cred că învățământul superior trebuie să-ți dea un set de competențe care să te facă angajabil la un nivel superior. Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem o corespondență mai bună, mai ales în programele în care investim foarte mult, tip medicină, arhitectură și ce se întâmplă cu acești absolvenți pe piața muncii. Programele duale o să fie un bun prilej de dialog cu mediul privat, pentru că acolo curicula se face împreună, universitate-companie. Asta nu cred că va rămâne fără efecte în ceea privește apropierea celorlalte programe de nevoia care există în societate. Există autononomia universitară. Noi nu decidem ce se întâmplă cu programele universitare, dar universitățile au presiunea.
Florin Pușcaș: – De ce credeți că apar atât de multe scandaluri etice în universități? Ce se poate face pentru mai puține scandaluri de plagiat, mai puține scandaluri de agresiune sexuală?
Ligia Deca: – În primul rând, trebuie să existe un cadru legal cunoscut și aplicat. Avem un cod-cadru de etică în universități, care acum introduce inclusiv obligativitatea de cursuri de etică pentru studenți, de formări pentru cadrele didactice, există o serie de obligații referitoare încălcări și ce se întâmplă cu sesizările, am introdus noi elemente de tipul autosesizare la comisiile de etică în universități. Nu mai aștepți să vină sesizarea, ci poți să începi tu o cercetare pentru a preveni extinderea unor fenomene nedorite. Cred că în ultima vreme într-adevăr a mediatizare mai mare a cazurilor, ceea ce a crescut și sensibilizarea în universități. Din ce în ce mai mult aud de universități care își iau propriile măsuri. De la formări, la campanii înpreună cu ONG-uri, chiar la fructificarea cercetării în acest sens.
Apropo de plagiat, să știți că eu nu prea am mai auzit de cazuri de plagiat la lucrări care s-au finalizat în ultimii ani. Știți de ce? O dată pentru că noi avem toate lucrările pe o platformă națională, vizibile. Al doilea motiv este că prin lege de acum încolo toate tezele de doctorat vor fi publice timp de trei luni înainte de susținere, pentru ca oricine să poată să sesizeze eventuale elemente neconforme. Plus că toate tezele trec prin analiză cu soft antiplagiat. Deci eu cred că ceea ce mai vedem încă sunt chestiuni care datează cu mult timp în urmă. Cred că este important să nu mai vedem așa ceva, să dăm și un semnal de însănătoșire, să fie foarte clar dacă ai obținut un titlu fără să aibă acoperire, acest lucru nu rămâne fără consecințe, dar în același timp e foarte important ce se întâmplă cu cultura organizațională și cu lucrările de acum încolo. Ne interesează ca pe viitor să fie un mediu universitar sănătos, pentru că până la urmă nu poți să fac performanță dacă oamenii nu sunt convinși că există o meritocrație. Iar această meritocrație vine odată cu însănătoșirea sistemului universitar, care cred că s-a întâmplat deja de ani buni. Vorbeam și cu cei din CNTADCU care îmi spuneau: Noi nu mai primim sesizări pentru lucrări de acum, sunt foarte rare cazurile. Toate vin dintr-o anumită perioadă. Și vom clarifica și acest lucru.
