Secole mai târziu, Papa Grigore al III-lea a stabilit ziua de 1 noiembrie ca Ziua Tuturor Sfinților, o sărbătoare creștină ce a asimilat unele tradiții de la Samhain.
Seara precedentă acestei zile a devenit cunoscută sub numele de „All Hallows’ Eve”, transformându-se în timp în ceea ce numim astăzi Halloween. Obiceiul sculptării dovlecilor își are originea în Irlanda, unde se foloseau inițial napi.
Legenda lui Jack Zgârcitul, un personaj viclean care l-a păcălit chiar și pe Diavol, povestește cum acesta, neacceptat nici în Rai, nici în Iad după moarte, a fost condamnat să rătăcească pe Pământ cu un cărbune aprins într-un nap.
Această imagine a inspirat sculptarea unor fețe înfricoșătoare în legume, pentru a speria spiritele rele. Samhain marca și trecerea dintre ani, un moment în care celții credeau că spiritele pot umbla libere pe Pământ.
Teama de aceste spirite i-a determinat pe celți să se deghizeze, sperând să le inducă în eroare și să se protejeze. Ulterior, instituirea Zilei Tuturor Sfinților de către creștini a perpetuat ideea comunicării dintre lumea viilor și cea a morților în această perioadă.
Obiceiul de a merge din casă în casă pentru dulciuri are origini incerte. O teorie sugerează că celții ofereau mâncare spiritelor pentru a le îmblânzi, iar oamenii au început să se deghizeze în aceste ființe supranaturale pentru a primi ofrande.
O altă teorie menționează obiceiul scoțian „guising”, unde oamenii primeau alimente și bani în schimbul rugăciunilor pentru sufletele celor decedați. O a treia teorie leagă această tradiție de un obicei german de Crăciun, unde copiii costumați cereau dulciuri dacă nu erau recunoscuți.
Pisicile negre, asociate cu vrăjitoarele și Diavolul încă din Evul Mediu, au devenit simboluri ale Halloweenului. Culorile negru și portocaliu reprezintă moartea verii, respectiv recolta de toamnă.
Jocul cu merele, deși astăzi asociat cu Halloweenul, are origini în sărbătorile romane dedicate zeiței Pomona, fiind un ritual de prezicere a viitoarelor relații amoroase.
Obiceiul de a face farse își are rădăcinile atât în sărbătorile de mai, cât și în Samhain și Ziua Tuturor Sfinților, fiind adus în America de imigranții irlandezi și scoțieni. Focurile aprinse în trecut pentru a călăuzi sufletele au fost înlocuite în prezent cu lumânări și lumini.
Merele glazurate, un simbol modern al Halloweenului, au apărut accidental la începutul secolului al XX-lea, devenind rapid un deliciu popular.
Liliecii, atrași de focurile de la Samhain, au devenit parte integrantă a atmosferei misterioase a sărbătorii, fiind considerați în folclorul medieval prevestitori ai morții.
Astfel, Halloween-ul, o combinație fascinantă de tradiții păgâne și creștine, a evoluat de-a lungul secolelor, păstrând elemente legate de recoltă, spiritualitate și fascinația pentru lumea de dincolo.
