În tradiția românească, Sfânta Cuvioasă Parascheva înseamnă mai mult decât figura religioasă, ea fiind și o poveste despre tradiții păstrate din generație în generație, a declarat, pentru AGERPRES, Adina Hulubaș, cercetător științific la Institutul de Filologie Română ‘Alexandru Philippide’, Academia Română, Filiala Iași.
Conform acesteia, în tradiția populară românească, Sfânta Parascheva s-a transformat, de-a lungul timpului, dintr-o figură religioasă într-un personaj puternic al imaginarului popular, asociat cu ziua de vineri, animalele, vremea și belșugul.
‘Cultura tradițională românească a asimilat figura canonică a Sfintei Paraschiva din Epivatos cu divinitatea zilei de vineri, în primul rând datorită numelui: grecescul ‘paraskeue’ înseamnă vineri. Ea s-ar fi născut în această zi a săptămânii, într-o familie de creștini bogați, la finele veacului al X-lea. Foarte iubită în Balcani, Sveta Petka, pet – ‘cinci’, s-ar traduce literal Sfânta celei de a cincea zile din săptămână, adică vineri. Un alt argument pentru această suprapunere în gândirea arhaică este biografia apărută în anul 1645 la Palermo, în Italia, intitulată ‘Vita di Santa Venera, da Latini detta Veneranda, da Greci Parasceve’, al cărei autor este Francesco Gravina de Cruyllas’, a explicat, pentru AGERPRES, Adina Hulubaș.
Ea afirmă că asocierea cu ziua de vineri nu a rămas însă doar la nivelul numelui și detaliază că Sfânta Vineri a căpătat o identitate proprie regăsită și în basmele și poveștile românilor.
‘Basmele românești o înfățișează pe Sfânta Vineri alături de surorile sale, Sfânta Miercuri și Sfânta Duminică, drept o bătrână binevoitoare și generoasă cu eroul care călătorește pe Lumea Cealaltă. În plus, ea păstrează caracteristicile precreștine ale zeiței destinului și ale vietăților de pe pământ, peste care a venit cultul Venerei, mitul zeiței Venus, după colonizarea romană. Poveștile o arată stăpână peste animalele pădurii și păsările cerului, pe care le convoacă să îl ajute pe protagonist’, a evidențiat cercetătoarea.
Foto: Arhiva personală Adina Hulubaș
Potrivit Adinei Hulubaș, această imagine a Sfintei Vineri ca protectoare a viețuitoarelor se regăsește în tradițiile legate de 14 octombrie, o dată considerată a fi importantă pentru comunitățile pastorale.
‘În data de 14 octombrie se ‘desfac’ stânele, adică oile se întorc la proprietari, se ‘dau berbecii între oi’, spunându-se că se vor naște miei frumoși înainte de Paști. Ciobanii și văcarii își termină angajamentele de muncă și locurile prin care au umblat aceștia rămân în puterea animalelor sălbatice, tutelate de Sfânta Paraschiva’, mai spune cercetătoarea.
Ea subliniază că ziua de 14 octombrie avea însă și o altă funcție în calendarul popular.
‘Au loc și practici de ghicire a viitorului meteorologic. Păstorii se uită dis-de-dimineață cum dorm oile: dacă stau adunate, va fi o iarnă grea, dacă dorm la distanță una de alta, temperaturile vor fi mai blânde. Se mai spune și că vremea va fi până la Sfântul Dumitru exact așa cum se arată pe 14 octombrie’, mai arată Adina Hulubaș.
Totodată, ea atrage atenția că, dincolo de credințele și ritualurile păstrate în satul românesc, până și numele Sfintei spune o poveste despre felul în care tradiția populară și limba s-au influențat reciproc.
‘Suntem departe de imaginea ecumenică a tinerei născute în satul trac de pe malul Mării Negre, dar tocmai această aura suplimentară a contribuit la popularitatea din ce în ce mai mare a Sfintei Cuvioase Paraschiva. Pronunția românească a numelui este cu ‘i’, nu cu ‘e’, pentru că respectă legile fonetice de formare a limbii. Hipercorectitudinea din anii 2000, care a impus numele etimologic pe cale bisericească, nu ține cont de dovezile onomastice și toponimice. Numeroși oameni poartă numele Paraschiv, Paraschiva, sau Aparaschivei, articularea cu vocala ‘e’ fiind, de altfel, mai dificilă, ceea ce susține o dată în plus folosirea nefirească a variantei grecești pentru numele mucenicei’, explică Adina Hulubaș.
Dacă în calendarul bisericesc 14 octombrie este ziua în care este prăznuită Sfânta Cuvioasă Parascheva, în calendarul popular data are o semnificație mult mai largă.
‘Vinerea Mare de toamnă, cum i se mai zice la țară, este o zi ‘păzită’, adică e strict interzis să faci treabă de Sfânta Paraschiva: nu coasem, nu spălăm rufe, nu măturăm etc. Această regulă se respectă pentru bunăstarea familiei, oamenii sunt convinși că anul viitor se vor face din belșug roadele pământului, dacă nu se lucrează pe 14 octombrie. Denumirea de Vinerea Mare vine, potrivit legendei culese de Tudor Pamfile, de la faptul că mucenița a fost chinuită într-o zi de vineri de păgâni și, indiferent în ce zi a săptămânii cade, anul acesta o cinstim într-o miercuri, tot Vinerea Mare e socotită de țărani, în semn de recunoaștere a jertfei ei’, a adăugat Adina Hulubaș.
Cercetătorul științific de la Institutul de Filologie Română ‘Alexandru Philippide’ a remarcat că aceste credințe păstrate în tradiția populară se întâlnesc astăzi cu una dintre cele mai puternice forme de manifestare a culturii Sfintei Parascheva: pelerinajul de la Iași.
‘Cele trei straturi culturale – credințele slavilor sudici, ale grecilor și turcilor reprezintă primul nivel, peste care s-a așezat cultul roman al Venerei, ca apoi să fie suprascrise ambele de figura divină a Cuvioasei Paraschiva – dau o continuitate remarcabilă credinței exprimate și prin pelerinajul către Mitropolia de la Iași’, a explicat Adina Hulubaș.
Potrivit cercetătoarei, Pelerinajul de la Iași nu este un fenomen izolat. Asemenea forme de manifestare a credinței fac parte dintr-un fenomen cultural și antropologic întâlnit în mai multe regiuni ale lumii.
‘Nu mai puțin de paisprezece elemente de patrimoniu cultural imaterial, din cinci regiuni geografice ale lumii, au fost înscrise pe Lista Reprezentativă UNESCO în directă legătură cu pelerinaje la locuri sacre, ceea ce atrage atenția asupra importanței pe care acest fenomen socio-antropologic o reprezintă. ‘Sfânta Paraschiva a Balcanilor’ are o valoare identitară de netăgăduit și o cunoaștere mai bună a istoriei sale culturale nu poate să ne aducă decât beneficii’, a subliniat Adina Hulubaș.
Declarațiile au fost oferite în contextul în care, în perioada 8-15 octombrie, Iașiul devine cel mai mare centru de pelerinaj din țară și unul dintre cele mai mari din Europa.
Cuvioasa Parascheva este cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă, cultul ei fiind deosebit de răspândit în spațiul românesc, grecesc, bulgar, sârb și rus. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1950, generalizarea cultului ei în Biserica Ortodoxă Română, proclamarea solemnă având loc la Iași, la 14 octombrie 1955.
Cinstirea Cuvioasei și prăznuirea ei la 14 octombrie sunt însă cu mult mai vechi.
