Cândva o dimensiune greu de imaginat, terabyte-ul (1.000 de gigabytes) a devenit astăzi o unitate obișnuită, întâlnită pe hard diskuri externe, laptopuri de uz personal și chiar pe smartphone-uri high-end. Dar într-o lume în care fiecare click, poză, filmare sau tranzacție digitală lasă în urmă o urmă de date, întrebarea devine inevitabilă: ce vine după terabyte? ‘Necunoscutul e după colț’- spun experții în IT, potrivit Britannica.
În era Big Data și a inteligenței artificiale, volumul de informații generate la nivel global a explodat, iar infrastructura de stocare trebuie să țină pasul. Potrivit sistemului internațional de unități (SI), urmează:
-
Petabyte (PB) = 1.000 terabytes
-
Exabyte (EB) = 1.000 petabytes
-
Zettabyte (ZB) = 1.000 exabytes
-
Yottabyte (YB) = 1.000 zettabytes
Un yottabyte echivalează cu un trilion de terabytes — o capacitate de stocare pe care astăzi doar cele mai avansate infrastructuri ale marilor companii și guverne o pot visa.
Dar aici nu se oprește totul. În 2022, Comisia Internațională de Măsuri și Greutăți a aprobat noi prefixe pentru a extinde scara: ronna- și quetta-. Așadar, în teorie, viitorul ar putea include și ronnabytes sau quettabytes, unități care sună mai degrabă science fiction decât realitate cotidiană.
Deși prefixele SI sunt cele mai utilizate, sistemul binar (bazat pe puteri ale lui 2) este cel pe care computerele îl folosesc în mod real. Potrivit Encyclopaedia Britannica, informaticienii au început să rotunjească valorile binare folosind prefixele zecimale pentru simplitate, ceea ce a generat confuzii persistente.
Astfel, în loc de 1 kilobyte = 1.000 bytes, în practică 1 kilobyte = 1.024 bytes. Pentru a corecta această ambiguitate, au fost introduse prefixe binare speciale:
-
kibibyte (KiB) = 1.024 bytes
-
mebibyte (MiB) = 1.024² bytes
-
gibibyte (GiB) = 1.024³ bytes
-
tebibyte (TiB) = 1.024⁴ bytes
-
și așa mai departe.
Totuși, acești termeni binari nu s-au impus în limbajul cotidian, iar majoritatea consumatorilor continuă să creadă că 1 TB înseamnă exact 1.024 GB — ceea ce nu este cazul. Un hard disk etichetat cu „1 TB” oferă, în realitate, în jur de 931 GiB de spațiu utilizabil.
Termenul „byte” a fost introdus în 1956 de informaticianul Werner Buchholz, în timpul dezvoltării supercomputerului IBM 7030 Stretch. A fost creat pentru a desemna un grup de biți cu care procesorul putea lucra eficient. Denumirea scrisă cu „y” a fost aleasă intenționat pentru a evita confuzia cu „bit”, notează History of Information.
Ceea ce a început ca un concept teoretic acum șapte decenii a devenit azi o preocupare practică la nivel global. Infrastructura digitală a umanității se extinde într-un ritm fără precedent, iar cloud computingul, centrele de date și stocarea pe ADN sunt doar câteva dintre soluțiile testate pentru a ține pasul cu viitorul.
Pe măsură ce inteligența artificială, internetul lucrurilor și realitatea augmentată devin omniprezente, nevoia de spațiu de stocare va crește exponențial. De la utilizatori individuali care salvează în cloud zeci de mii de fotografii până la companii care arhivează modele lingvistice masive, viitorul aparține unităților de stocare pe care abia începem să le înțelegem.
Este posibil ca, într-o zi, yottabyte-ul să fie noul terabyte. Iar generațiile viitoare vor zâmbi la gândul că noi ne bucuram de un hard extern de 2 TB, considerându-l „generos”.
