Compararea costurilor energiei produse din cărbune și gaze cu cele ale energiei din surse regenerabile este incompletă dacă nu sunt luate în calcul costurile cu stocarea, echilibrarea și siguranța alimentării cu energie, susține, într-o analiză publicată miercuri, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță.
”Comparăm un MWh produs de un parc fotovoltaic la prânz, atunci când soarele strălucește și uneori există deja prea multă energie în piață, cu un MWh produs de o centrală pe gaze sau pe cărbune la ora 20:00, când consumul este ridicat, soarele a dispărut, iar sistemul are nevoie disperată de putere. Pe hârtie, ambii sunt ‘un MWh’. În realitatea sistemului energetic, valoarea lor este complet diferită. Unul apare când îi permite vremea.
Celălalt trebuie să apară când îl cere consumatorul”, explică specialistul.
Potrivit acestuia, puterea instalată nu este echivalentă cu puterea disponibilă.
”O altă confuzie întreținută deliberat este amestecarea puterii instalate cu puterea sigur disponibilă. O mie de megawați fotovoltaici, o mie de megawați eolieni și o mie de megawați într-o centrală pe gaze nu reprezintă aceeași capacitate pentru sistem. Panourile pot produce zero noaptea. Eolienele pot ajunge la producții foarte mici în perioade fără vânt. Centrala pe gaze poate produce atunci când este solicitată, în limita disponibilității tehnice și a alimentării cu combustibil”, consideră Chisăliță.
El susține că, în discursul public, puterea instalată din surse regenerabile este prezentată ca înlocuind capacitățile convenționale închise.
”Le-au înlocuit în statistica puterii instalate. Nu neapărat și în siguranța alimentării. Diferența se vede seara, iarna, în perioadele de secetă, în zilele fără vânt și în orele în care importurile devin insuficiente sau foarte scumpe”, a adăugat el.
În opinia sa, cărbunele și gazul nu trebuie idealizate, însă nici evaluate fără a se ține cont de rolul lor în sistemul energetic.
”Cărbunele și gazul nu trebuie idealizate, dar nici judecate prin fraudă contabilă. Cărbunele este poluant când funcționează. Gazul produce emisii și creează dependență de combustibil. Centralele convenționale necesită investiții, mentenanță și costuri permanente. Aceste realități nu trebuie ascunse. Dar nici rolul lor sistemic nu poate fi eliminat din analiză doar pentru că încurcă povestea convenabilă a energiei ‘aproape gratuite’. Nu este nevoie să iubim cărbunele pentru a recunoaște că o centrală capabilă să livreze energie la comandă oferă un serviciu diferit de un parc fotovoltaic dependent de soare. Nu trebuie să transformăm gazul într-o soluție eternă pentru a admite că el poate asigura flexibilitatea necesară într-un sistem cu producție regenerabilă variabilă”, a mai scris Dumitru Chisăliță.
Președintele AEI consideră că sursele regenerabile trebuie evaluate împreună cu toate costurile pe care le generează sau le transferă către restul sistemului energetic.
”Adevărul nu este nici ‘cărbunele salvează totul’, nici ‘regenerabilele rezolvă totul’. Adevărul este că fiecare tehnologie oferă un produs diferit, cu avantaje, limite și costuri diferite. Dacă vrem onestitate, trebuie să comparăm sisteme capabile să ofere același rezultat. Nu ‘cât costă un MWh fotovoltaic la ieșirea din parc?’, ci cât costă livrarea continuă către consumator a unui MWh bazat pe fotovoltaic, inclusiv stocare, rezervă, rețele și echilibrare. Nu ‘cât costă energia eoliană atunci când bate vântul?’, ci cât costă asigurarea consumului și atunci când vântul nu bate. Nu ‘cât costă un MWh produs din cărbune sau gaze?’, ci cât valorează și serviciul de putere fermă, flexibilitate și siguranță pe care aceste capacități îl furnizează sistemului”, a explicat Chisăliță.
Potrivit șefului AEI, abia după ce toate tehnologiile sunt obligate să livreze același produs – energie sigură, disponibilă la cerere și cu impactul total calculat – putem spune care este cu adevărat mai ieftină.
”România are nevoie de energie solară, eoliană, hidro, nucleară, gaze, stocare, rețele și capacități de rezervă. Tranziția energetică este necesară, dar nu poate fi construită pe sloganuri și contabilitate selectivă. O tranziție bazată pe cifre cosmetizate nu va produce energie ieftină și sigură. Va produce capacități care arată spectaculos în comunicate și importuri scumpe în orele critice. Marea minciună nu este că regenerabilele ar fi inutile. Dimpotrivă, ele sunt esențiale. Marea minciună este că un MWh produs când permite vremea ar fi identic, ca valoare și cost pentru sistem, cu un MWh livrat atunci când îl cere consumatorul”, precizează președintele AEI.
În opinia sa, tranziția energetică nu trebuie abandonată, trebuie maturizată.
”Am avut o tranziție construită pe comparații incomplete care a produs în România investiții greșite, costuri ascunse și vulnerabilități energetice. Tranziția a instalat capacități nominale impresionante, dar nu neapărat capacități disponibile în orele critice. A închis centralele înainte ca înlocuitorii lor funcționali să existe și a descoperit prea târziu că puterea instalată nu ilumineaza casele dacă nu este disponibilă atunci când avem nevoie de ea. Soluția nu este revenirea necondiționată la cărbune. Soluția este un mix în care fiecare tehnologie este evaluată după același criteriu, cantitatea de energie efectiv livrată, continuitatea furnizării, emisiile pe întreg ciclul de viață, necesarul de materii prime, costul infrastructurii și contribuția reală la securitatea energetică”, a precizat Dumitru Chisăliță.
