Productivitatea resurselor în România a rămas în 2025 aproximativ la nivelul înregistrat în anul 2000, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu circa 50% în aceeași perioadă, potrivit unei analize realizate de președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, pe baza datelor Eurostat.
‘Programul de Guvernare ar trebui să înceapă discuția despre resursele României cu o întrebare incomodă: De ce, după un sfert de secol de creștere economică, producem aproximativ aceeași valoare economică pentru fiecare kilogram de materiale consumate? Comparația Eurostat dintre 2000 și 2025 arată stagnarea productivității resurselor în România, în timp ce media Uniunii Europene a crescut cu aproximativ 50%. Indicatorul raportează PIB-ul real la consumul intern de materiale. Nu măsoară exclusiv energia și nici numai resursele extrase din România. Include materialele extrase pe plan intern, plus importurile și minus exporturile’, explică Dumitru Chisăliță.
Potrivit acestuia, programul de guvernare ar trebui să identifice cauzele utilizării ineficiente a resurselor și să prevadă măsuri pentru creșterea productivității și a valorii adăugate.
‘Stagnarea productivității resurselor nu înseamnă că România nu a progresat deloc. Înseamnă că, la nivelul acestui indicator, creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând mult în urma țărilor UE. Guvernul trebuie să afle cât din rezultat ține de risipa de resurse, managementul ineficient, construcția infrastructurii necesare și cât ține de tehnologii slabe, pierderi, produse cu valoare adăugată redusă produse în România sau folosirea ineficientă a resurselor. Programul de guvernare trebuie să identifice cauzele sărăciei și să prevadă măsuri pentru creșterea productivității, eficienței și valorii adăugate. Combaterea risipei, modernizarea tehnologiilor și managementul performant trebuie să înlocuiască tratarea repetată a efectelor prin ajutoare și subvenții nesfârșite care produc o aparentă bunăstare pe termen scurt și sărăciei lucie pe termen lung’, susține președintele AEI.
În ceea ce privește valorificarea resurselor naționale, Chisăliță consideră că autoritățile trebuie să analizeze câtă valoare economică rămâne în România prin prelucrare, tehnologie și comercializare.
‘Nu este suficient să enumerăm gazele, pădurile, terenurile agricole sau resursele minerale ale țării. Inventarul resurselor nu este un bilanț al prosperității. Întrebarea care trebuie să și o pună Guvernul este câtă valoare păstrăm în România prin prelucrare, tehnologie, proiectare și comercializare. Ce exportăm brut? Ce importăm ulterior? Ce verigi de producție lipsesc și de ce nu sunt competitive? Răspunsul trebuie dat pe sectoare și pe date. Nu orice export de materie primă este o greșeală, iar nu orice fabrică devine viabilă prin subvenționare. Dar absența unei politici coerente pentru creșterea valorii adăugate nu poate fi înlocuită cu discursuri despre bogățiile țării’, afirmă acesta.
Referitor la utilizarea fondurilor publice, președintele AEI atrage atenția că investițiile trebuie evaluate în funcție de rezultatele economice obținute, nu doar de sumele cheltuite.
‘Guvernul trebuie să schimbe criteriul prin care își judecă investițiile. O sumă cheltuită nu este, prin ea însăși, un rezultat economic. Nici absorbția fondurilor europene nu spune singură cât de mult s-a modernizat economia. Pentru fiecare program major trebuie discutate efectele: reduce costurile de producție? Economisește materiale și energie? Îmbunătățește transportul? Creează capacități competitive? Produce beneficii care justifică întreținerea și exploatarea investiției? România are nevoie de un bilanț al rezultatelor, nu doar de un bilanț al plăților’, subliniază Chisăliță.
În sectorul energetic, acesta apreciază că sprijinul public acordat industriei trebuie corelat cu modernizarea și reducerea pierderilor.
‘Dezbaterea energetică trebuie să includă prețul, siguranța aprovizionării și investițiile necesare. Dar trebuie să ajungă și la întrebarea economică: ce valoare adăugată obțin întreprinderile din energia consumată și din banii cheltuiți pentru aceasta? Sprijinul public pentru industrie trebuie legat de modernizare, de reducerea pierderilor și de rezultate verificabile. Altfel, statul poate ajunge să finanțeze repetat aceeași vulnerabilitate. În același timp, închiderea unei activități industriale poate îmbunătăți un indicator de consum fără să reprezinte o victorie economică. Obiectivul trebuie să fie producția competitivă, cu un consum mai eficient, venituri și locuri de muncă sustenabile’, arată președintele AEI.
În opinia sa, creșterea productivității resurselor trebuie însoțită de măsuri privind ocuparea forței de muncă, fiscalitatea și îmbunătățirea serviciilor publice.
‘Stagnarea productivității resurselor nu explică singură sărăcia. Veniturile populației depind și de productivitatea muncii, de ocupare, de distribuția valorii adăugate, de fiscalitate și de calitatea serviciilor publice. Tocmai de aceea, Guvernul trebuie să lege aceste teme. Mai multă valoare produsă trebuie să se traducă în salarii sustenabile, întreprinderi viabile și servicii publice mai bune’, precizează Dumitru Chisăliță.
Acesta consideră că viitorul Guvern ar trebui să stabilească obiective măsurabile pentru creșterea competitivității economiei.
‘România nu poate construi prosperitate doar consumând mai multe resurse. Datele Eurostat arată că, în 2025, obțineam aceeași valoare economică pe kilogram de materiale consumate ca în 2000. În timp ce Uniunea Europeană și-a îmbunătățit acest raport cu 50%, Polonia cu 90%, Bulgaria cu 40%, România a revenit la punctul de plecare din anul 2000 adică 0%. Aici trebuie să înceapă discuția despre competitivitate, energie și bunăstarea românilor’, a adăugat președintele AEI.
