Un instrument de scris, un stylus utilizat de romani pentru scrierea pe tăblițele cerate, un obiect de bronz extrem de rar prin decor, descoperit în urmă cu trei ani în zona cimitirului din Alba Iulia, poate fi admirat pe durata lunii noiembrie în cadrul unei mini-expoziții, vernisată marți la Muzeul Național al Unirii (MNU) Alba Iulia.
Artefactul a fost găsit prin cercetarea arheologică preventivă declanșată în urma distrugerii unui sarcofag roman cu inscripție de către o firmă privată, efectuată în zona vestică de extindere a Cimitirului Municipal din Alba Iulia în anul 2023.
‘Piesa a ieșit la curățarea unui complex, complexul numărul 59, o groapă de epocă romană, imediat de la răzuire, și încă de atunci m-a surprins prin faptul că: unu, era întreagă; doi, prezenta anumite caracteristici diferite de alte piese similare’, a declarat George Bounegru, cercetător științific la MNU Alba Iulia.
El a precizat că în colecțiile muzeului mai există instrumente de scris, fie din fier, fie din bronz, dar niciunul dintre ele nu este o piesă întreagă și nu are decorul ca cea expusă.
În vreme ce unul dintre capete este ascuțit pentru incizare, celălalt este aplatizat, fiind folosit pe post de ‘gumă’ pentru răzuirea la nevoie și netezirea ulterioară a suportului cerat.
‘Are trei componente. Capătul cu care se scria, tija și capătul distal, sub forma unei spatule, cu care se răzuia, se corecta o eventuală greșeală’, a explicat George Bounegru.
Acesta a menționat că ceea ce individualizează instrumentul de scris descoperit la Apulum de altele din Imperiul Roman este ‘alternanța unui decor pe care îl prezintă pe corpul său, o alternanță de decor incizat, cu suprafețe netede sub forma unor triunghiuri care se întretaie’.
George Bounegru a afirmat că sunt destul de puține piese cu decor similar.
Potrivit acestuia, într-o lucrare care prezintă instrumentele de scris din zona Limesului German, o cercetătoare evidențiază doar două piese care au decor similar cu cel de la Apulum, iar în Dacia Romană, o piesă descoperită la Ulpia Traiana Sarmisegetuza are, de asemenea, o alternanță a decorului similară cu cea de la Apulum.
‘Vârful este ascuțit, dar tija pornind de la vârf se îngustează cumva înspre ‘gumă’. ‘Guma’ are umerii foarte bine reliefați și pereții concavi. Acești pereți concavi și aceste elemente toate la un loc oferă o datare tipologică instrumentelor de scris. În cazul nostru, piesele similare se încadrează în secolul al II-lea și întotdeauna în săpăturile arheologice, piesele mărunte dau sarea și piperul săpăturii, coroborată cu celelalte instrumente, o putem data în prima jumătate a secolului al II-lea chiar. Deci putem rafina cronologia și pe baza analogiilor din alte provincii și pe baza celorlalte piese ieșite în același context cu piesa noastră’, a spus George Bounegru.
Acesta a punctat că nu oricine își putea permite un instrument de bronz, mai ales decorat și să arate atât de bine ca piesa expusă.
‘Invităm pe cei care vin la Muzeul Național al Unirii să se oprească două-trei minute, să citească textul pe care l-am adăugat piesei și să se uite la ea și să se gândească la faptul că, odată, cineva a scris cu acest obiect’, a mai menționat George Bounegru.
