- Darul de nuntă oferit în bani nu este impozitat atât timp cât este considerat un cadou și nu reprezintă o activitate economică. adică sumele primite la nuntă de la invitați nu sunt supuse impozitării, deoarece sunt considerate donații între persoane fizice. Dacă sumele primite sunt foarte mari și nu pot fi justificate ca daruri, ANAF ar putea investiga proveniența lor în cazul unui control fiscal. Dacă nunta este organizată de o firmă (ex.: restaurant, firmă de organizare evenimente) și banii trec printr-o entitate juridică, ar putea apărea obligații fiscale.
Precizările vin după ce, marţi, în mass-media au apărut informaţii conform cărora Fiscul verifică sumele de bani trimise între rude, după care va aplica un impozit de 70%.
„La art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute categoriile de venituri impozabile, cât şi cele neimpozabile. „Transferurile/sumele date/încasate de la rude” se subscriu operaţiunilor de donaţie/dar manual şi se încadrează în categoria veniturilor neimpozabile sau în funcţie de împrejurările fiecărei situaţii de fapt, pot îmbrăca forma unor datorii, ceea ce reprezintă surse neimpozabile. În ceea ce priveşte sumele încasate ca urmare a evenimentelor familiale (nunţi/botezuri), pentru care nu există obligaţia declarativă din partea contribuabilului, sursele de fonduri de natura darurilor primite cu ocazia acestor evenimente reprezintă de asemenea venituri neimpozabile”, menţionează instituţia.
Potrivit Fiscului, în cadrul procedurii de verificare a situaţiei fiscale personale, organele fiscale examinează înscrisurile sau informaţiile despre activitatea persoanei fizice verificate, referitoare la intrările şi ieşirile de fonduri şi la creşterea sau descreşterea elementelor patrimoniale pe perioada verificată, conform prevederilor legale din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
„Administrarea mijloacelor de probă este prevăzută la Capitolul V – Administrarea şi aprecierea probelor, Titlul III – Dispoziţii procedurale generale din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în problematica solicitată fiind aplicabile corespunzător prevederile de la art. 66 privind dreptul rudelor de a refuza furnizarea de dovezi.
Potrivit art. 117 din acelaşi act normativ, astfel cu a fost modificat prin Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilităţii financiare a României pe termen lung, orice venituri constatate de organele fiscale, în condiţiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Astfel, cota de impozit de 70% nu se aplică surselor de fonduri identificate, astfel cum sunt prevăzute la art. 61 şi art. 62″, subliniază sursa citată.
ANAF menţionează că, în cazul în care se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana fizică verificată refuză, în cadrul acelaşi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare sau acestea nu sunt prezentate în termen legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabileşte baza de impozitare ajustată pentru impozitul pe venit şi emiterea deciziei de impunere, prevăzută la articolul 146 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
