Popescu a explicat, într-un interviu pentru Prima TV, că negocierile dintre Statele Unite și Iran privind programul nuclear erau blocate și că Netanyahu, cunoscut ca un politician cu simț politic, a profitat de acest moment pentru a convinge Washingtonul să susțină un atac militar care să întărească poziția americană în vederea unui viitor „deal”. El a subliniat, însă, că viziunile SUA și Israelului nu se suprapun complet, Donald Trump fiind în favoarea unui acord și nefiind de acord cu eliminarea liderului iranian Ayatollah Khamenei.
În ceea ce privește relația dintre SUA și atacul israelian, Popescu a menționat că, deși americanii au fost informați și au dat undă verde operațiunilor, în comunicările oficiale au existat rezerve. „Secretarul de stat… Marco Rubio… a spus: ‘Noi nu avem nicio legătură, nu ne-am implicat!’”, a spus Popescu, dar a adăugat că, odată ce operațiunea a avut succes, SUA și-au apropiat poziția, văzând și beneficiile strategice în contextul rivalității cu China, care avea investiții majore în Iran.
Analistul a subliniat că, în ciuda tensiunilor, americanii nu doresc implicarea militară directă în conflict și preferă calea negocierii, amintind de eforturile SUA de a negocia cu grupări precum Hamas sau Houthi și de încercările de dialog cu Iranul, în care, însă, au fost „duși cu preşul”.
Popescu a mai precizat că atacurile israeliene reprezintă o etapă a unui răspuns mai amplu început după masacrul din 7 octombrie 2023 comis de Hamas. „S-a concentrat pe Hamas şi Jihadul islamic palestinian. A continuat cu Hezbollahul. A vizat poziţiile şiite din Siria. Şi acum s-a dus în epicentrul axei rezistenţei islamice, unde urmăreşte schimbarea regimului. De fapt, obiectivul lui Netanyahu… este schimbarea de regim la Teheran. Instituirea unui regim cu care să se poată dialoga.”
În ceea ce privește ipoteza revenirii la putere a şahului Iranului, Popescu a declarat că aceasta este puțin probabilă, văzând mai degrabă o tranziție spre un regim militar condus de Consiliul Gardienilor Revoluției, cu scopul de a garanta unitatea țării, făcând o paralelă cu rolul armatei în revoluțiile din alte țări.
