Ea a scris cartea în speranța de a-și „securiza moștenirea care se prăbușește”, a relatat The Wall Street Journal, menționând că „efortul se întoarce împotriva sa”.
Cartea de peste 700 de pagini „i-a enervat chiar și pe unii dintre cei mai înfocați susținători ai săi”, deoarece ea nu crede că vreuna dintre politicile sale eșuate a fost rea pentru țară – inclusiv faptul că a permis ca milioane de refugiați musulmani din Orientul Mijlociu să fie primiți în Germania.
Puternicul radiodifuzor de stat german ARD a titratreportajul său despre cartea lui Merkel: „Multă mândrie, puțină auto-reflexie”.
Partidul Creștin-Democrat al Angelei Merkel o acuză direct pe aceasta pentru problemele cu care se confruntă țara și afirmă că memoriile sale înrăutățesc și mai mult lucrurile.
„Publicarea acestei cărți nepocăite și autoîndreptățite într-o perioadă de turbulențe economice și politice ca aceasta îi face rău [partidului ei politic]”, a declarat Nico Lange, fost înalt oficial al Angelei Merkel.
Reportajul WSJ a afirmat că rata de aprobare a acesteia a scăzut vertiginos de la perioada în care era un oficial ales popular la o persoană împotriva căreia publicul german s-a întors. Conform sursei citate, aliații ei din străinătate au renunțat să o mai sprijine.
Cea mai șocantă parte a articolului se concentrează în special pe modul în care Merkel a explicat de ce a permis intrarea în Germania a milioane de refugiați musulmani.
Merkel a declarat că este „complet irelevant dacă aceștia au sau nu dreptul de a rămâne în Germania” atunci când i-a lăsat să intre în țară.
Apoi a dat vina pe poporul german pentru problemele pe care le-au cauzat refugiații:
Consecințele – integrarea eșuată, creșterea cheltuielilor sociale, infracționalitatea în creștere, polarizarea politică – pot fi parțial puse, scrie ea, pe seama lipsei de „voință de schimbare” a germanilor.
În deceniul care a trecut de la instituirea politicii ușilor deschise, imigrația a schimbat fața Germaniei și dinamica sa politică. O medie de aproximativ 400 000 de imigranți – populația unui mare oraș german – au intrat în fiecare an, iar Germania cheltuiește acum pentru refugiați la fel de mult ca pentru apărare.
Articolul WSJ notează că fraza pe care Merkel a folosit-o în mod repetat pentru a-și justifica politicile eșuate – că nu a avut „nicio alternativă” decât să facă ceea ce a făcut – a servit drept inspirație pentru Alternativa pentru Germania sau AfD.
AfD se dezvoltă rapid și este acum al doilea partid ca mărime din țară.
