Anul 2025 a fost pe locul al cincilea între cei mai calzi ani în România, temperatura medie națională fiind de 11,04 grade Celsius, cu 1,97 grade Celsius peste media perioadei 1971-2000, relevă raportul ‘Starea Climei – România 2026’, prezentat, miercuri, în cadrul celei de-a V-a ediții a Climate Change Summit, de la Palatul Parlamentului.
‘În 2025, temperatura medie națională a fost de 11,04 grade Celsius, cu 1,97 grade Celsius peste media perioadei 1971-2000, ceea ce plasează anul pe locul al cincilea între cei mai calzi ani din seria 1901-2025. Încălzirea nu este limitată la anumite regiuni: analiza celor 155 de stații meteorologice arată tendințe pozitive și semnificative statistic pentru temperaturile medii, maxime și minime în întreaga țară. Între 1961 și 2025, temperatura medie a crescut cu aproximativ 2,38 grade Celsius, iar temperaturile maxime cu 2,72 grade Celsius, mai rapid decât temperaturile minime, care au crescut cu 2,07 grade Celsius’, notează cercetarea de specialitate.
Potrivit specialiștilor, această încălzire modifică și caracterul extremelor. Astfel, în cursul anului trecut au fost identificate șase valuri de căldură, însumând 36 de zile, de peste nouă ori mai mult decât media perioadei 1971-2000.
‘Severitatea sezonului nu a provenit dintr-un singur eveniment-record, ci din repetarea și persistența episoadelor de căldură. Datele provizorii pentru 2026 confirmă rolul persistenței: până la 22 august, cel mai important val de căldură a durat opt zile și a fost mai sever decât episodul analizat din 2025, deși temperaturile maxime au fost aproape identice. Privind pe termen lung, nouă dintre cele zece valuri de căldură cu cea mai mare intensitate cumulată s-au produs după anul 2000’, se arată în raport.
În ceea ce privește expunerea valurilor de căldură la nivel național, sudul și sud-vestul țării înregistrează cele mai multe zile cu temperaturi de peste 30 de grade Celsius și 35 de grade Celsius, iar sud-estul se remarcă prin numărul nopților tropicale. În același timp, vestul și centrul României au înregistrat creșteri foarte mari ale persistenței valurilor de căldură raportate la climatologia locală.
Proiecțiile arată că această transformare va continua, iar pentru perioada 2071 – 2100, numărul zilelor cu val de căldură ar putea crește, în medie, cu aproximativ 63 de zile pe an în scenariul cu emisii medii, respectiv cu 122 de zile în scenariul cu emisii ridicate.
‘În sudul țării, episoadele pot deveni atât de persistente, încât valuri de căldură care, astăzi, sunt separate să se contopească în perioade foarte lungi de temperaturi extreme. Diferența dintre scenarii arată miza deciziilor luate astăzi. Reducerea emisiilor nu mai poate elimina intensificarea căldurii deja proiectate, dar poate limita considerabil amploarea ei. În paralel, adaptarea devine esențială pentru sănătate, agricultură, orașe, resurse de apă, infrastructură și energie’, subliniază sursa citată.
De asemenea, analiza precipitațiilor, secetei și rezervelor de apă evidențiază că episoadele recente nu trebuie privite ca ani secetoși izolați, ci în contextul unui deficit hidric acumulat pe termen lung.
Conform analizelor, la Călărași și Medgidia, seceta a durat 48 de luni, cea mai lungă perioadă de acest fel din istoria recentă a țării, iar în 2025, aproximativ 90% din suprafața României a fost afectată de secetă între ianuarie și aprilie, în timp ce deficitul acumulat nu a dispărut odată cu revenirea precipitațiilor în unele perioade ale anului.
‘Nucleul secetei din 2025 a fost vestul și nord-vestul țării, unde condițiile severe și extreme s-au menținut și în 2026, în timp ce sudul și sud-estul au cunoscut o ameliorare evidentă. Această evoluție arată de ce seceta nu poate fi înțeleasă doar prin cantitatea de ploaie. Temperaturile mai ridicate intensifică evapo-transpirația și pierderea apei din sol, iar deficitele prelungite afectează succesiv umiditatea solului, râurile, acviferele și rezervele totale de apă. După mai mulți ani secetoși, câteva luni ploioase pot ameliora situația la suprafață, dar nu sunt suficiente pentru refacerea rezervelor profunde. În același timp, datele pun sub semnul întrebării percepția că România este o țară bogată în apă. O parte importantă a resursei care traversează teritoriul național provine din bazinul internațional al Dunării, în timp ce multe râuri interne sunt vulnerabile la secetă. În 2023, indicele de exploatare a apei WEI+ a ajuns la 47,4%, cea mai mare valoare din Europa în acel an. Presiunea crește tocmai în perioadele secetoase, când disponibilitatea apei scade, iar necesarul pentru irigații și alte utilizări poate crește’, se menționează în document.
Realizatorii raportului subliniază faptul că anul 2025 a fost cel mai ‘liniștit’ din 1979 încoace în privința condițiilor favorabile furtunilor cu trăsnete, iar în baza europeană de date au fost raportate 538 de fenomene severe, față de 1.144 în 2024 – o scădere care reflectă în parte și efortul de raportare.
În context, grindina de mari dimensiuni a făcut excepție, iar cele 219 raportări au rămas aproape de maximumul din anul 2024. În plus, furtunile anului au fost asociate cu zece decese și cel puțin 37 de persoane rănite.
Datele centralizate în raportul citat arată că, în vara anului trecut, căldura a fost asociată cu 2.879 de decese, de peste două ori mai multe decât victimele accidentelor rutiere dintr-un an întreg, ‘deși aproape niciunul nu apare ca atare în statistici’. În total, ‘insula’ de căldură urbană pune în pericol 12 milioane de români, iar în București au fost estimate 425 de decese atribuite căldurii, adică 248 la un milion de locuitori, față de 110 în județul Ilfov.
‘Apa a devenit, la rândul ei, o variabilă economică: în august 2026, nivelul scăzut al Dunării a oprit ambele reactoare de la Cernavodă, iar deficitul de aproximativ 2 GW a fost acoperit din importuri. În agricultură, presiunea se vede în ce se seamănă: suprafața cultivată cu porumb a scăzut cu circa 24% în ultimul deceniu, iar cea cu rapiță a crescut cu aproape 77%. România pornește cu atuuri reale: o dependență energetică de 30,4% în 2024 față de media europeană de 57,2%, prosumatori care au depășit 4 GW instalați, o capacitate de stocare în baterii de aproape 1 GW și 6,77 miliarde de euro încasate prin Fondul de Modernizare până la finalul lui 2025, care fac din țară un beneficiar net al prețului carbonului. Instituțiile sunt, însă, mai lente decât realitatea pe care o administrează. Doar 15% dintre localități au un plan urbanistic general aprobat după 2016, anul din care studiul de impact climatic a devenit obligatoriu’, reiese din concluziile documentului.
Pe zona de implementare de proiecte, dintre cele 9,2 miliarde de euro disponibile până în 2027 pentru adaptare, doar 4,8% se regăsesc în acestea, deși fiecare euro investit în prevenție economisește, la nivel european, 5-7 euro în pagube viitoare.
‘(…) amânarea până în 2031 a sistemului european de certificate pentru clădiri și transport rutier (ETS2) riscă să coste circa 6 miliarde de euro din Fondul Social pentru Climă și încă 9 miliarde din licitații, până în 2030. Unde lucrurile se mișcă, se mișcă local: la Oradea, un proiect-pilot a dus puritatea deșeurilor reciclabile dintr-un cartier de la 40% la peste 82% în mai puțin de doi ani. Iar 73% dintre adolescenții români de 15 ani spun că ar vrea să contribuie prin profesia lor la protejarea mediului, față de 62% media OCDE. Ce s-a schimbat în ultimul an nu este direcția avertismentelor, pe care cercetarea climatică le formulase deja acum un deceniu, ci viteza cu care ele au trecut din scenarii în facturi la curent, planuri urbanistice depășite, capacități de producție oprite și termene europene ratate’, susțin experții.
Starea Climei – România 2026 este un raport inițiat de InfoClima, care oferă o analiză integrată a schimbărilor climatice și a impactului lor asupra mediului și a societății. Aflat la cea de-a treia ediție, documentul este realizat în parteneriat științific cu Consiliul Consultativ Științific pentru Schimbări Climatice, organism independent format din cercetători și experți în domenii relevante pentru evoluția și impactul schimbărilor climatice în România.
Cele 14 capitole includ date, grafice și recomandări de politici publice.
Reprezentanți ai Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), ai Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și ai Federației Europene a Băncilor pentru Alimente (FEBA) discută miercuri despre infrastructurile viitorului, competitivitatea economică și reziliența climatică, în cadrul celei de-a V-a ediții a Climate Change Summit, ce are loc la Palatul Parlamentului.
