Puternicul Observator Vera Rubin a detectat ceea ce pare a fi o planetă pitică ce orbitează în jurul Soarelui, în adâncurile înghețate ale spațiului de dincolo de orbita planetei Neptun, transmite miercuri Space.com.
Potrivit oamenilor de știință, acest obiect înghețat, cunoscut sub numele de 2026 ED138, are probabil un diametru cuprins între 600 și 1500 de kilometri. Prin urmare, este suficient de mare încât propria sa gravitație să-i fi conferit o formă sferică – o caracteristică esențială care diferențiază planetele pitice de asteroizi și de alte corpuri cerești mici.
Dacă 2026 ED138 este într-adevăr o planetă pitică, acest lucru este extrem de semnificativ, întrucât, până în prezent, astronomii au confirmat existența a doar cinci astfel de corpuri: Pluto, Ceres, Eris, Haumea și Makemake.
Obiectul 2026 ED138 a fost descoperit de Matthew Holman, cercetător în cadrul Center for Astrophysics | Harvard & Smithsonian (CfA). Momentul decisiv a avut loc pe 13 octombrie, când Holman a procesat date colectate anterior de Observatorul Rubin, utilizând un algoritm de căutare dezvoltat împreună cu colegul său de la CfA, Kevin Napier.
Această căutare a scos la iveală un obiect misterios situat dincolo de orbita lui Neptun. În ciuda distanței uriașe față de Soare, corpul ceresc a fost relativ luminos, ceea ce sugerează că este mai mare decât un obiect transneptunian obișnuit.
”Prima mea reacție a fost un amestec de entuziasm și neîncredere”, a declarat Holman marți (27 octombrie), ziua în care a fost anunțată descoperirea lui 2026 ED138. ”Astfel de obiecte sunt extrem de rare, așa că am început imediat să verific dacă nu cumva am făcut eu vreo greșeală sau dacă a existat o eroare în algoritm”.
Aceste verificări au presupus o analiză amănunțită a catalogului Observatorului Rubin. Iar acest catalog este deja destul de vast, deși Observatorul Rubin este un instrument relativ nou.
Observatorul Vera Rubin este amplasat pe Cerro Pachon, un munte cu o altitudine de 2.682 de metri situat în nordul statului Chile, și este dotat cu o oglindă principală cu un diametru de 8,4 metri. Telescopul a realizat prima observație (”first light”) în aprilie 2025 și și-a început proiectul principal, ”Legacy Survey of Space and Time” (LSST) – un studiu cu o durată de 10 ani – în luna iunie a acestui an.
În cadrul LSST, telescopul Rubin captează imagini ale întregului cer austral la fiecare câteva zile, folosind o cameră de 3,2 gigapixeli – cea mai mare cameră digitală construită vreodată pentru astronomie. Această activitate generează un ”film” de tip *time-lapse* de înaltă rezoluție, capabil să dezvăluie informații esențiale despre cosmos.
De exemplu, astronomii anticipează că telescopul Rubin va aduce clarificări privind energia întunecată și materia întunecată – acele componente misterioase care, împreună, constituie cea mai mare parte a masei și energiei din Univers. Observațiile sale vor servi, de asemenea, drept inventar al Sistemului Solar, permițând oamenilor de știință să cartografieze ”vecinătatea” noastră cosmică într-un mod fără precedent. Observatorul Rubin a descoperit deja, de pildă, peste 11.000 de noi asteroizi, iar lista va continua, cu siguranță, să crească.
Inventarul LSST va include, probabil, și o serie de noi planete pitice – printre care, posibil, și obiectul 2026 ED138. Existența acestui corp ceresc este certă: Holman și colegul său Mario Juric – care lucrează la Universitatea din Washington și deține rolul de cercetător principal pentru Sistemul Solar în cadrul proiectului Rubin – au constatat că telescopul a detectat 2026 ED138 de 30 de ori, pe parcursul a 20 de nopți, între 4 martie și 11 iulie ale acestui an.
Investigații suplimentare au scos la iveală faptul că și ”Dark Energy Camera” (DEC) – un instrument montat pe telescopul Victor M. Blanco (cu o oglindă de 4 metri) de la Observatorul Inter-American Cerro Tololo, din Chile – a surprins obiectul 2026 ED138. De fapt, observațiile realizate de DEC datează încă din anul 2016.
Datele indică faptul că orbita obiectului 2026 ED138 este înclinată cu aproximativ 25 de grade față de planul Sistemului Solar. Oamenii de știință explică acest lucru printr-o posibilă interacțiune gravitațională cu planeta Neptun, care i-a perturbat traiectoria.
În prezent, 2026 ED138 se află la o distanță de aproximativ 46 de unități astronomice (UA) față de Soare. (O unitate astronomică – UA – reprezintă distanța dintre Pământ și Soare: aproximativ 150 de milioane de kilometri). Aceasta plasează obiectul dincolo de distanța medie a lui Pluto față de Soare, care este de aproximativ 40 UA.
Cu toate acestea, mai sunt multe de aflat despre acest obiect. De exemplu, nu vom ști dacă este sau nu o planetă pitică până când astronomii nu îi vor determina cu precizie dimensiunea. Iar acest lucru va necesita observații în spectrul infraroșu – gama de lungimi de undă pentru care este optimizat Telescopul Spațial James Webb al NASA.
”Dacă va fi confirmat ca planetă pitică, ED138 s-ar alătura unei familii foarte restrânse de astfel de lumi”, a declarat Holman. ”Telescopul Rubin va scana întregul cer austral în mod repetat, timp de 10 ani. Așadar, orice alte obiecte care s-ar putea ascunde în zone omise de cercetările anterioare vor putea fi descoperite”.
