Țările din Golful Persic cer ca Iranul să suporte costul reconstrucției în urma pagubelor cauzate de atacurile comise de Teheran înaintea intrării în vigoare, la 8 aprilie, a actualului armistițiu, atacuri care au vizat în mai multe rânduri instalațiile de desalinizare, ce reprezintă o infrastructură strategică pentru o regiune afectată în mod special de stresul hidric, informează vineri EFE într-o analiză.
Atacurile cu drone și rachete ale Iranului asupra instalațiilor de desalinizare din Bahrain și Kuweit în lunile martie și aprilie au transformat aceste instalații civile în ținte militare critice, amenințând alimentarea cu apă a milioane de oameni și reconfigurând importanța acestor instalații.
Prin urmare, Liga Arabă a cerut marți ca Iranul să își asume repararea pagubelor cauzate de atacurile sale, al căror cost se ridică la milioane de dolari, având în vedere că ‘estimările costurilor de construcție oscilează între 1.000 și 2.500 de dolari pe metru cub’, a declarat pentru EFE Orestes Morfin, cercetător senior la Inițiativa pentru Climă și Apă (CWI).
Regatele apei sărate: O dependență totală
Națiunile din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) au devenit ceea ce analiștii numesc ‘regate ale apei sărate’, societăți a căror existență depinde aproape exclusiv de transformarea apei de mare în apă potabilă. Morfin estimează că, până în 2028, producția lor este așteptată să crească de la 29 de milioane de metri cubi pe zi la 41 de milioane de metri cubi pe zi.
Regiunea găzduiește cea mai mare piață de desalinizare din lume, cu peste 400 de uzine care produc 40% din apa desalinizată la nivel global, detaliază Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) într-un raport.
Dependența este aproape absolută în mai multe țări: Kuweitul își obține 90% din apa potabilă din desalinizare; Oman, 86%; Arabia Saudită, 70%; iar Qatarul se bazează pe această tehnologie pentru 99% din aprovizionarea sa cu apă potabilă, specifică studiul, care subliniază importanța acestor instalații.
Fără aceste uzine, orașe precum Dubai și Doha ar înceta pur și simplu să funcționeze în câteva zile, adaugă publicația de investigații independentă The Conversation.
Legătura apă-energie: ‘călcâiul lui Ahile’ al țărilor Golf
Principala slăbiciune strategică constă în faptul că majoritatea acestor instalații sunt uzine de cogenerare, adică sunt integrate fizic cu centralele electrice.
Un atac asupra infrastructurii electrice nu numai că întrerupe alimentarea cu energie electrică, ci oprește automat și producția de apă, o situație pe care Kuweitul a evitat-o prin implementarea imediată a unui plan de urgență după un atac iranian asupra unei centrale electrice și a unei instalații de desalinizare la sfârșitul lunii martie, în care un muncitor indian a fost ucis.
Aceste uzine sunt instalații liniare concentrate în principal de-a lungul coastei, ceea ce le face ținte ușoare pentru drone și rachete, notează platforma Think Global Health, care citează cercetări ale Institutului Internațional de Management al Apei.
Distrugerea a doar câteva uzine critice ar putea declanșa o criză națională, putând duce la tulburări civile și exod în masă, avertizează rapoartele de informații citate de grupurile de experți internaționale.
Impact umanitar și economic
Mai mult, o întrerupere prelungită a alimentării cu apă ar avea consecințe devastatoare pentru sănătatea publică, deoarece ar afecta funcționarea spitalelor, școlilor și sistemelor de salubritate, având în vedere că rezervele de apă din majoritatea țărilor din Golf sunt limitate.
În sfera economică, amenințarea la adresa uzinelor de desalinizare lovește în centrul modelului de investiții al statelor din Golf, bazat pe stabilitate și predictibilitate, și pune presiune asupra guvernelor afectate fără a le implica direct în război, notează Aziz Alghashian, cercetător senior la Gulf International Forum.
Confruntate cu această situație, statele din Golf accelerează măsurile de reziliență, cum este cazul Arabiei Saudite și al Emiratelor Arabe Unite, care investesc în stocarea strategică a resurselor de apă sau ‘injectează’ surplusul de apă desalinizată în subteran pentru a crea rezerve care pot dura până la 90 de zile în caz de urgență.
În mod similar, există o presiune tot mai mare pentru adoptarea energiilor regenerabile, cum ar fi energia solară, pentru a decupla producția de apă de combustibilii fosili și de rețelele electrice centralizate, urmărind astfel o mai mare securitate națională împotriva viitoarelor sabotaje.
