Instanţa care a decis plasarea sub control judiciar a lui Viorel Paşca şi a membrilor familiei sale, în dosarul azilelor ilegale din judeţul Bihor, respingând astfel solicitarea procurorilor de plasare în arest preventiv, afirmă că, deşi Ministerul Public formulează acuzaţia de trafic de persoane în formă continuată, invocând 210 acte materiale, ”actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material şi nici nu descriu, în mod distinct, situaţia de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea”. De asemenea, instanţa mai consemnează că ”activitatea desfăşurată de inculpaţi s-a dezvoltat şi s-a menţinut în timp într-un context în care chiar instituţiile statului apelau la inculpaţi pentru rezolvarea unor situaţii pe care nu reuşeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituţionale”.
“Judecătorul observă, totodată, că, deşi Ministerul Public reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prin raportare la un număr de 210 acte materiale, până la acest moment procesual actele de urmărire penală nu individualizează persoanele vătămate corespunzătoare fiecărui act material şi nici nu descriu, în mod distinct, situaţia de fapt aferentă fiecăreia dintre acestea. Deşi această modalitate de formulare a acuzaţiei nu împiedică reţinerea existenţei suspiciunii rezonabile cu privire la mecanismul infracţional descris de acuzare, prezintă relevanţă în aprecierea caracterului necesar şi proporţional al celei mai severe măsuri preventive. Cu cât acuzaţia priveşte un număr mai mare de acte materiale şi un fenomen infracţional de o asemenea amploare, cu atât exigenţele privind individualizarea situaţiei de fapt devin mai ridicate, inclusiv în etapa verificării necesităţii măsurii preventive”, se arată în motivarea deciziei prin care Viorel Paşca, deţinătorul azilelor ilegale din Bihor şi membri ai familiei sale şi apropiaţi au fost plasaţi sub control judiciar, deşi DIICOT solicitase arestul preventiv în acest caz.
Conform documentului obţinut de News.ro, instanţa a precizat că, în lipsa unei asemenea individualizări, nu poate verifica, în această etapă procesuală, în ce măsură fiecare dintre actele materiale reţinute de acuzare corespunde unei situaţii concrete de exploatare, fiind nevoită să realizeze analiza exclusiv prin raportare la mecanismul infracţional descris în ansamblu.
“În aceste condiţii, judecătorul apreciază că pericolul actual pentru ordinea publică rezultă în principal din gravitatea acuzaţiilor formulate şi din ecoul social firesc pe care asemenea fapte îl produc, însă nu identifică elemente concrete care să conducă la concluzia că numai măsura arestării preventive ori a arestului la domiciliu ar fi aptă să înlăture acest pericol”, se arată în document.
Totodată, judecătorul remarcă şi că instituţiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locaţiile administrate de Paşca şi de apropiaţii săi, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autorităţile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecţie.
“Această constatare nu conduce la concluzia că activitatea desfăşurată de inculpaţi ar fi fost, prin ea însăşi, licită ori justificată şi nici nu exclude posibilitatea ca, profitând de această realitate socială, inculpaţii să fi urmărit obţinerea unor foloase patrimoniale prin modalitatea descrisă de acuzare. Ea demonstrează însă că prezenta cauză nu poate fi analizată exclusiv prin prisma gravităţii abstracte a infracţiunilor cercetate, fără evaluarea împrejurării esenţiale că activitatea desfăşurată de inculpaţi s-a dezvoltat şi s-a menţinut în timp într-un context în care chiar instituţiile statului apelau la inculpaţi pentru rezolvarea unor situaţii pe care nu reuşeau să le gestioneze prin propriile mecanisme instituţionale”, notează documentul.
Instanţa mai arată şi că pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar reprezenta pentru ordinea publică este noţiune total distinctă de pericol social concret al infracţiunii.
“În acest sens, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că Ministerul Public nu a furnizat argumente pentru care, la acest moment, se impune orientarea către o măsură privativă de libertate, iar măsura controlului judiciar nu ar fi suficientă şi în prezenta cauză”, relevă documentul.
Judecătorul remarcă faptul că activitatea descrisă de acuzare a încetat în urma intervenţiei organelor judiciare, toate locaţiile fiind verificate, beneficiarii fiind identificaţi şi relocaţi, iar principalele mijloace de probă fiind administrate prin efectuarea percheziţiilor domiciliare, ridicarea documentelor, suporturilor informatice, cardurilor bancare şi înscrisurilor relevante pentru cauză.
De asemenea, din datele cauzei nu rezultă că vreunul dintre inculpaţi ar fi încercat să influenţeze martori, să altereze ori să distrugă mijloace de probă sau să exercite presiuni asupra persoanelor audiate în cauză.
Nu au fost identificate nici elemente care să conducă la concluzia existenţei unui risc concret de sustragere de la urmărirea penală, inculpaţii fiind identificaţi, având domicilii cunoscute şi prezentându-se în faţa organelor judiciare.
“Totodată, nici argumentul referitor la reacţia socială produsă de prezenta cauză nu poate fi analizat exclusiv prin prisma impactului negativ pe care asemenea acuzaţii sunt, în mod firesc, susceptibile să îl genereze în spaţiul public. Astfel, la termenul de judecată, apărarea a depus la dosar numeroase înscrisuri constând în mesaje provenite de la persoane care afirmă că au cunoscut în mod direct activitatea desfăşurată de inculpaţi, au vizitat în repetate rânduri locaţiile administrate de aceştia ori au desfăşurat activităţi de voluntariat împreună cu inculpaţii, exprimându-şi susţinerea faţă de aceştia şi descriind condiţiile de cazare şi îngrijire observate în mod nemijlocit. Existenţa acestor înscrisuri prezintă relevanţă în analiza reacţiei sociale generate de prezenta cauză, întrucât demonstrează că aceasta nu este una unitară, existând şi un segment al comunităţii format din persoane care au interacţionat nemijlocit cu activitatea desfăşurată de inculpaţi şi care apreciază pozitiv conduita acestora”, mai indică documentele instanţei.
Magistraţii Tribunalului Bucureşti au decis, joi seară, plasarea sub control judiciar a tuturor celor şase persoane care au fost reţinute în cazul azilelor ilegale de la Bihor. Este vorba despre Viorel Paşca şi restul membrilor familiei sale, dar şi despre coordonatoarea activităţilor.
Decizia i-a vizat pe:
- PAŞCA VIOREL-TEODOR: Liderul grupului şi preşedintele asociaţiei.
- PAŞCA FLORICA: Soţia liderului, responsabilă de gestionarea banilor şi a actelor de deces pentru încasarea ajutoarelor de înmormântare.
- PAŞCA VIOREL-EMANUEL: Fiul liderului şi viceprimar al comunei Holod, acuzat că folosea influenţa sa politică pentru a proteja reţeaua şi a facilita obţinerea actelor la primărie.
- PAŞCA ABEL-TIMOTEI: Fiul liderului, implicat în gestionarea cardurilor bancare şi administrarea locaţiilor.
- PAŞCA DANIEL-SABIN: Fiul liderului, responsabil de logistica medicală şi transportul bolnavilor.
- PĂCALĂ DELIA MIOARA: Coordonatoarea activităţilor, cea care gestiona direct personalul şi internările.
Decizia magistraţilor nu este definitivă, fiind contestată de Ministerul Public.
Dosarul nr. 3639/19/P/2025, instrumentat de DIICOT, vizează destructurarea unui grup infracţional organizat complex, acuzat de trafic de persoane şi exploatarea vulnerabilităţii la o scară alarmantă în judeţul Bihor. Această investigaţie a scos la iveală modul în care sute de persoane vulnerabile – vârstnici, persoane cu dizabilităţi psihice grave şi oameni fără adăpost – au fost transformate în simple “surse de venit” sub paravanul unei activităţi caritabile.
Procurorii spun că grupul infracţional a fost constituit în cursul anului 2020 de către Viorel-Teodor Paşca, liderul reţelei, împreună cu soţia sa şi cei trei fii ai săi. Reţeaua funcţiona sub paravanul Asociaţiei “Dumbrava DPG” (Dumnezeu Poartă de Grijă), prezentată public ca o organizaţie umanitară, dar care în realitate nu deţinea licenţele legale pentru a presta servicii sociale sau medicale.
