Orice om minim avizat, care urmărește știrile sau actualitatea politico-administrativă nu poate fi decât stupefiat de energia corului lăudătorilor băsiști, deveniți ulterior iohanniști, iar în prezent convertiți în nicușoriști. Impostorii de serviciu, uneori cu reflexe fasciste de gândire și discurs, care au slăvit cele două pagube cotroceniste fix până când nu mai aveau niciun beneficiu de pe urma lor, s-au încolonat disciplinat în trena bizarului. Însă dacă asupra caracterului nu avem a face judecăți, asupra unei minime rațiuni putem comenta.
Flexibilitatea în evaluarea răului
Fenomenul nu e nou. În numele unui presupus și așteptat „bine”, adesea oameni decenți și cu intenții legitime au ales votul negativ, sfârșind prin a se pedepsi pe ei înșiși. În ultimii 21 de ani funcția de președinte a fost preluată prin fraudă, morală sau chiar electorală, iar deznodământul mandatelor le cunoaștem. Cele mai dăunătoare efecte ale regimului Băsescu-Iohannis sunt sădirea urii între oameni și dezagregarea oricărei forme de coeziune socială, degradarea generalizată a clasei politice prin folosirea justiției împotriva adversarilor, distrugerea sistemului de educație și lipsa oricărei relevanțe internaționale a României.
Oficial, Traian Băsescu îl susține pe actualul primar prin declarații publice, la fel ca și partidul său, PMP. Klaus Iohannis i-a fost alături edilului încă din vremea când acesta era doar un prolific ONG-ist, aspirant la fotoliul de „gospodar” și acuzat de numeroase acțiuni suspecte, cu iz de șantaj, în numele „patrimoniului urbanistic”. La fel de suspectă a fost și rămâne „comoditatea” procurorilor la vehiculatele plângeri penale pe numele lui Nicușor Dan.
„Rechizitoriul” unei administrații de 5 ani
Suporterii primarului reales cu un scor -record vor ca acesta să devină președinte. Adică să conducă politica externă și siguranța națională ale României, să propună șefii de servicii și procurorii-șefi, să negocieze în numele țării cu partenerii euro-atlantici, să medieze între instituții și societate, eventual să nominalizeze premieri, să analizeze legile și să le promulge. Întrebarea este ce ne indică ultimii 5 ani de funcție publică deținută de Nicușor Dan?
1. Un oraș paralizat sub toate aspectele, cu trafic demn de țări din lumea a treia, termoficare nefuncțională, bulevarde ca după război, parcuri în paragină, contribuție la PIB prăbușită la nivelul crizei economice.
2. Investiții publice ratate, de 1,7 miliarde de euro, doar în Sectorul 2: lucrări la pasaje, spitale, școli, grădinițe, baze sportive și spații verzi, urmare a suspendării documentației de urbanism.
3. Sute de milioane de euro daune au fost stabilite definitiv de instanțe, fie pentru licitații derulate legal și anulate abuziv (cazul STB), pentru haosul țevilor cu agent termic (cazul RADET) ori despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenurilor (cazul Facultății de Drept), fie pentru amenzi luate în nume personal și plătite din bani publici (pentru zecile de sentințe irevocabile nepuse în aplicare).
4. Războiul cu edilii de sector a generat revolta tuturor. Exceptând-o pe Clotilde Armand, cu care a avut o bună relație de colaborare – nu întâmplător Sectorul 1 arată ca în 1995 – chiar și foștii apropiați ai lui Nicușor Dan (Radu Mihaiu de la USR sau Ciprian Ciucu de la PNL) au reclamat și reclamă blocajul impus de primar prin nesemnarea documentelor necesare investițiilor. În Sectorul 6 blocuri de locuințe sociale sau proiecte de noi parcuri și lărgiri de artete sunt blocate de fondatorul USR. La fel, toți primarii au depus mii de solicitări de avizare a toaletării copacilor uscați, care se prăbușesc pe oameni, mașini și case la fiecare furtună. Daniel Băluță nu poate consolida și repara planșeul Unirii, din cauza aceluiași Nicușor Dan, care a stopat lucrările ce ar putea salva vieți folosind Poliția locală. Vlad Piedone nu poate repara și amenaja marile bulevarde din Sectorul 5, fără a le primi în administrare de la edilul Capitalei. Iar lista poate continua la nesfârșit.
5. O campanie pe model Georgescu pare finanțată din aceleași zone oculte, legate de Rusia, și explodează pe tiktok în același sens. Sloganul este și el georgist: dacă ne-am trezit deja în conștiință, e momentul „onestității”. Oare aia care a distrus Bucureștiul? Care a șantajat zeci de investitori cu procese abuzive? Sau cea care a plătit bani publici ONG-urilor prietene? Ori cea care a tăiat indemnizațiile pentru persoanele cu dizabilități, aducându-le recent în greva foamei?
Toate aspectele de mai sus sunt publice. Sunt verificabile. Și extrem de nocive, dăunătoare. Cum ar fi posibil ca un număr mare de români să se lase înșelați de un asemenea impostor? Să cântărească mai mult discursul ipocrit al unui inadaptat decât realitatea vizibilă? Să devină răul atât de banal, încât românii să nu mai poată discerne? Vom afla pe 4 mai.
