Poluarea nu înseamnă doar un miros neplăcut sau o atmosferă apăsătoare, ci declanșează mecanisme biologice complexe care cresc riscul unor afecțiuni grave pulmonare, cardiovasculare și neuroendocrine, a atras atenția vineri medicul pneumolog Beatrice Mahler, cu ocazia Zilei Mondiale a Plămânului (25 septembrie).
‘Poluarea nu înseamnă doar un miros neplăcut sau o atmosferă apăsătoare. Ea induce mecanisme biologice complexe care potențează și amplifică riscul unor afecțiuni grave: pulmonare, cardiovasculare, neuroendocrine. În multe zone din Capitală, particulele PM2.5, PM10 și diverse substanțe chimice depășesc frecvent pragurile maxime admise de legislația europeană. Printre acești poluanți, un factor extrem de nociv este hidrogenul sulfurat (H2S)’, a scris Mahler pe Facebook.
Potrivit medicului, expunerea frecventă la H2S, chiar și la concentrații scăzute, are un impact dublu asupra populației: fiziologic și psihologic. La nivel respirator, este un gaz puternic iritant pentru căile și mucoasa respiratorie, iar expunerea repetată provoacă lăcrimare, senzație de arsură, iritații ale gâtului, tuse seacă și apăsare toracică. La persoanele cu astm, bronșită cronică sau alte afecțiuni pulmonare preexistente, poate declanșa pusee acute prin accentuarea inflamației.
‘Efecte sistemice generale: reacțiile organismului depășesc sfera pulmonară. Durerile de cap, stările de greață, amețeala, oboseala nejustificată și lipsa poftei de mâncare sunt răspunsuri frecvente la expunerea la mirosuri sulfurate persistente. Impact psihologic și stres cronic: H2S are un prag olfactiv extrem de scăzut, putând fi detectat de la valori de doar 1-5 µg/m2. Populația expusă constant la mirosul caracteristic de ‘ouă stricate’ are afectată calitatea vieții. Prezența lui continuă, mai ales în timpul nopții, împiedică odihna, provoacă tulburări de somn, anxietate, iritabilitate și un stres cronic secundar care ajunge să suprasolicite sistemul cardiovascular’, a explicat Beatrice Mahler.
În opinia sa, până la aplicarea soluțiilor este nevoie de informare corectă și de implicare reală din partea tuturor, dar mai ales a autorităților responsabile de protecția sănătății publice.
