Bâlbâiala la copii nu indică un nivel scăzut de inteligență, atrage atenția psihologul logoped Adela Hus, care subliniază că sprijinul familiei și intervenția terapeutică pot contribui la ameliorarea tulburării de fluență.
Potrivit acesteia, bâlbâiala apărută în jurul vârstei de trei ani poate reprezenta o etapă firească în dezvoltarea limbajului, însă persistența dificultăților de vorbire după vârsta de patru-cinci ani impune o evaluare de specialitate.
‘Cauzele bâlbâielii la copiii în jur de trei ani sunt fiziologice. Ei își însușesc limbajul și, neavând un vocabular foarte bine dezvoltat, apare această tulburare de ritm și fluență în goana lor după cuvinte. Nu este îngrijorătoare la această vârstă’, a declarat joi, pentru AGERPRES, Adela Hus, cu ocazia Zilei Mondiale a Bâlbâielii (22 octombrie).
Potrivit specialistului, la copiii mai mari, bâlbâiala poate apărea sau se poate accentua și în contextul unor experiențe cu impact emoțional puternic, precum nașterea unui frate, pierderea unei persoane apropiate sau a unui animal de companie ori schimbarea domiciliului. În anumite situații, pot exista și cauze care necesită evaluare medicală, înaintea începerii terapiei logopedice.
Un factor care poate agrava dificultățile de vorbire este presiunea exercitată involuntar de părinți, prin corectări repetate și solicitări precum ‘vorbește mai rar’ sau ‘nu te bâlbâi’. În loc să îl ajute, asemenea intervenții îi pot spori copilului teama de a greși și atenția acordată propriului mod de exprimare.
Specialistul recomandă părinților să manifeste răbdare, să îl lase pe copil să își termine frazele fără să îi completeze cuvintele și să evite criticile sau corectările forțate. Un mediu familial echilibrat, o rutină previzibilă și un model de vorbire calmă pot contribui la reducerea presiunii resimțite de copil.
Adela Hus atrage atenția și asupra prejudecăților cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie, deși tulburarea nu are legătură cu nivelul de inteligență.
‘Bâlbâiala nu are nicio legătură cu inteligența. Pot fi persoane foarte inteligente care se bâlbâie, dar, din cauza fluenței afectate, pot fi excluse din grupuri sau se autoizolează’, afirmă psihologul logoped.
Dificultățile de comunicare pot avea, astfel, consecințe asupra relațiilor sociale și a încrederii în sine, mai ales atunci când copilul este ironizat sau se teme de reacțiile celor din jur.
În privința intervenției, specialistul menționează exercițiile de respirație și relaxare, vorbirea ritmată și utilizarea cântecului, în care manifestările bâlbâielii pot fi reduse sau pot să nu apară.
‘Este foarte interesant că în cântec sau într-o limbă străină bâlbâiala nu apare, pentru că atenția copilului este mutată pe alte aspecte ale vorbirii’, a explicat Adela Hus.
În funcție de particularitățile fiecărui caz, terapia logopedică poate fi completată de psihoterapie, în special atunci când dificultățile de vorbire sunt însoțite de anxietate. Evaluarea individuală este importantă pentru stabilirea intervenției potrivite și pentru a evita agravarea problemei prin presiune sau stigmatizare.
Mesajul specialistului pentru părinți este că răbdarea, acceptarea și sprijinul constant sunt esențiale: copilul trebuie ascultat până la capăt, fără a fi grăbit, întrerupt sau făcut să se simtă vinovat pentru felul în care vorbește.
Ziua Mondială a Bâlbâielii este marcată în fiecare an, pe 22 octombrie, pentru a crește gradul de conștientizare asupra tulburării de fluență a vorbirii și pentru a combate prejudecățile și discriminarea cu care se confruntă persoanele care se bâlbâie.
