Peștera Coliboaia din Munții Bihorului, cunoscută pentru desenele rupestre vechi de peste 30.000 de ani, între primele cinci peșteri ca vechime din lume, a fost inclusă recent pe lista indicativă a României pentru UNESCO, primul pas spre recunoașterea oficială ca sit al patrimoniului mondial.
Informația a fost prezentată joi, în conferință de presă, de managerul Muzeului Țării Crișurilor, Gabriel Moisa, și muzeograful arheolog dr. Călin Ghemiș, direct implicat în explorări, studii și documentarea sitului preistoric.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
”Lucrăm la aceste demersuri încă din 2017, când am finalizat primul dosar. Ulterior, documentația a fost completată și revizuită în repetate rânduri, pentru ca, în urmă cu trei ani, să fie reluată în atenția Institutului Național al Patrimoniului. Instituția a înaintat dosarul către UNESCO, care l-a acceptat la data de 15 aprilie anul curent și l-a publicat pe site-ul oficial”, a declarat Călin Ghemiș.
Specialiștii consideră descoperirea una dintre cele mai importante din Europa în domeniul artei paleolitice.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
”Peștera Coliboaia este foarte importantă pentru noi, pentru România, pentru Bihor, pentru că este un sit care a intrat în universalitate, în istoria omenirii. Sunt puține momente și puține locuri prin care România ajunge cu adevărat în patrimoniul istoriei universale. Peștera Coliboaia este unul dintre ele. Importanța acestui sit depășește granițele unei comunități sau ale unei țări – vorbim despre o valoare universală, relevantă pentru întreaga umanitate. Prin această descoperire, România se înscrie pe harta marilor repere culturale și științifice ale lumii”, a declarat, pentru AGERPRES, managerul istoric Gabriel Moisa.
Situată în comuna Câmpani, pe cursul superior al Văii Sighiștelului, la o altitudine de 550 de metri, peștera are peste 1.066 de metri de galerii cartate și o denivelare de 15 metri. Deși cunoscută în literatura speologică încă dinainte de 1900, peștera Coliboaia a fost abordată din punct de vedere explorativ abia în 1981, când G. Halasi parcurge galeria activă ajungând până la sifonul 4, impracticabil, din cauza apei, nefiind remarcată intrarea în ”Galeria desenelor”.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
În 1997, sunt reluate explorările în această peșteră de o serie de speologi din cadrul Federației Române de Speologie, însă cu toate acestea ”Galeria desenelor” rămâne în anonimat până în septembrie 2009 când sunt remarcate desenele de aici. Echipa de speologi a anunțat conducerea FRS despre existența acestor desene, moment în care au fost luate o serie de măsuri de protecție a acesteia. Explorările au fost oprite în noiembrie 2012, pentru a proteja galeria cu desene preistorice, accesul fiind permis doar specialiștilor, în condiții stricte.
”Nu putem risca deteriorarea desenelor. Sunt extrem de fragile și au rămas sigilate timp de zeci de mii de ani”, a precizat Călin Ghemiș. Experiențele negative din peșterile Lascaux și Altamira, unde turismul necontrolat a afectat picturile rupestre, reprezintă un avertisment clar pentru specialiștii români.
Galeria desenelor, considerată cea mai valoroasă zonă a peșterii, are aproximativ 50 de metri lungime și se află la circa 770 de metri de intrare. Cercetătorii cred că, în trecut, o mare parte a peșterii era decorată, însă viiturile și modificările geologice au șters numeroase reprezentări. Pe pereții acestei galerii au fost realizate 13 desene reprezentând: rinoceri, urși, probabil un cal sau o felină, bizoni și o serie de figuri neidentificate.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
Datarea cu radiocarbon a șase probe prelevate între 2010 și 2012 indică o vechime cuprinsă între 36.140 și 32.000 de ani, majoritatea convergând spre aproximativ 33.000 de ani. Specialiștii afirmă că există dovezi clare ale prezenței umane din Paleoliticul superior vechi, aparținând culturii aurignaciene, asociată primilor Homo sapiens moderni din Europa.
Potrivit cercetătorilor, valoarea excepțională a peșterii constă în vechimea, unicitatea și importanța sa culturală. Descoperirea este considerată relevantă pentru înțelegerea sistemelor de credințe și a artei parietale din Paleolitic. Arheologul afirmă chiar că asistăm la ”unul dintre primele vernisaje de artă ale lumii”.
În Galeria Desenelor, pe o lungime de circa 50 de metri, au fost identificate zece reprezentări rupestre, considerate de specialiști schițe și crochiuri de o valoare arheologică remarcabilă. Mai multe dintre ele, realizate în cărbune de lemn, redau animale care făceau parte din fauna observată de omul paleolitic în urmă cu zeci de mii de ani.
Printre figurile identificate se află un rinocer, propus chiar ca simbol al peșterii, reprezentat cu cele două coarne, urechile și ochii bine conturați. Majoritatea desenelor sunt protome, adică redări parțiale ale animalelor, însă într-un singur caz apare reprezentarea completă a unui bizon. Specialiștii consideră că aceste opere ar putea avea legătură cu ritualuri și practici asociate ”magiei vânătorii”.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
O altă reprezentare interpretată de cercetători este cea a unui cal aflat posibil în alergare, deși imaginile rămân deschise mai multor interpretări. Analogii stilistice perfecte nu există, însă cele mai apropiate exemple ca tehnică de execuție au fost identificate în Franța, în celebra Peșteră Chauvet, descoperită în 1994 și inclusă în patrimoniul UNESCO în 2014. Acolo, artiștii paleolitici foloseau crăpăturile naturale ale pereților pentru a reda anumite detalii anatomice ale animalelor, tehnică observată și la Coliboaia.
La fel ca Peștera Chauvet, și Coliboaia este închisă publicului pentru protejarea patrimoniului, modelul francez demonstrând însă că realizarea unei replici fidele pentru vizitare este posibilă.
Deși includerea pe lista UNESCO ar putea aduce notorietate și oportunități de finanțare pentru zonă, specialiștii exclud posibilitatea deschiderii peșterii pentru publicul larg. Monitorizările microclimatului au arătat că simpla prezență a câtorva persoane modifică temperatura din galerie și poate afecta picturile.
În schimb, cercetătorii propun realizarea unui centru de vizitare sau a unui muzeu în apropierea Văii Sighiștelului, unde să fie recreate desenele și atmosfera din interiorul peșterii. Un astfel de proiect ar putea transforma zona într-un important punct cultural și turistic, după modelul unor comunități din Franța care s-au dezvoltat în jurul siturilor paleolitice.
Foto: (c) EUGENIA PAŞCA / AGERPRES
”Avem o peșteră care aparține istoriei universale. Întrebarea este ce facem cu ea”, spun specialiștii, subliniind că situl din Bihor reprezintă una dintre rarele ocazii în care România intră în circuitul marilor descoperiri ale patrimoniului mondial.
Managerul Gabriel Moisa a menționat că cercetările din Peștera Coliboaia au fost sprijinite de mai multe instituții din România și Franța. Printre principalii finanțatori s-au numărat Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea, care au susținut logistic și financiar proiectul prin intermediul Muzeului Țării Crișurilor.
La cercetare au contribuit direct Muzeul Țării Crișurilor și Muzeul din Orgnac, Franța, într-o colaborare româno-franceză considerată esențială pentru studiul artei rupestre. Proiectul a beneficiat și de sprijinul Institutului Național al Patrimoniului, al Federației Române de Speologie, al Federației Franceze de Speologie, al Administrației Parcului Natural Apuseni, Direcția Județeană de Cultură Bihor, precum și al cluburilor de speologie din Oradea (Cristal), Arad și Ștei.
