Cancelarul german Friedrich Merz a recunoscut că decizia Germaniei de a renunţa la energia nucleară a fost o „eroare strategică serioasă”, într-un moment în care dezbaterea privind direcţia politicii energetice de la Berlin se intensifică.
Merz a declarat, conform Brussels Signal, că ieşirea Germaniei din era nucleară a făcut tranziţia energetică „cea mai scumpă din lume”, evidenţiind povara economică şi provocările logistice care au rezultat din tranziţia de la energia nucleară spre surse regenerabile. Comentariile sale au reaprins dezbaterea internă privind securitatea energetică, costurile şi fiabilitatea mixului de producţie a electricităţii în Germania.
Decizia de renunţare la nuclear şi contextul său istoric
Decizia Germaniei de a renunţa la energia nucleară datează din anii 2000 şi a fost accelerată după dezastrul nuclear de la Fukushima (2011), când guvernul condus de fostul cancelar Angela Merkel a decis închiderea treptată a centralelor atomice. Ultimele trei centrale nucleare – Emsland, Isar II şi Neckarwestheim II – au fost închise în aprilie 2023, marcând finalul unei ere de aproximativ 60 de ani de energie nucleară în Germania.
Merz a argumentat că în contextul actual, în care securitatea energetică şi stabilitatea preţurilor sunt presiuni majore, Germania nu mai dispune de suficiente capacităţi de producţie a energiei electrice după renunţarea nucleară şi că politica de tranziţie energetică (Energiewende) a creat costuri şi complicaţii fără precedent.
„A fost o greşeală strategică gravă să renunţăm la energia nucleară… pur şi simplu nu avem suficientă capacitate de producţie a energiei”, a spus Merz.
Comentariile lui Merz şi repercusiuni politice
Potrivit declaraţiilor sale, decizia de ieşire a fost o greşeală strategică care acum trebuie corectată, iar Germania ar fi trebuit să menţină cel puţin capacităţile nucleare existente pentru o perioadă mai lungă, pentru a evita deficitul de generare de energie. El a criticat, de asemenea, complexitatea şi costurile ridicate ale tranziţiei către surse regenerabile, susţinând că este dificil de găsit altă ţară care să fi făcut lucrurile „atât de greu şi atât de scump”.
„Pentru a avea din nou preţuri de piaţă acceptabile pentru producţia de energie, ar trebui să subvenţionăm permanent preţurile energiei din bugetul federal”, a declarat Merz, adăugând: „Nu putem face acest lucru pe termen lung”, a argumentat el.
Răspunsurile din arena politică şi publică rămân diverse, iar unii observatori notează că remiterea deciziei intră deja în discuţiile strategice privind viitorul mixului energetic german, inclusiv posibilele investiţii în tehnologii nucleare moderne sau reactoare modulare, deşi revigorarea centralelor închise complet este considerată nefezabilă pe termen scurt.
Context mai larg
Renunţarea la energia nucleară este parte a politicii de mediu şi tranziţie energetică care a caracterizat politica germană în ultimele două decenii. Aceasta a coincis cu eforturile de a reduce dependenţa de combustibili fosili şi de a promova surse regenerabile, dar şi cu critici legate de costuri, stabilitatea reţelei şi importurile energetice.
