Cercetarea, condusă de prof. Pankaja Desai de la Universitatea Rush din Chicago, a urmărit aproape 6.800 de persoane cu vârsta de peste 65 de ani, pe o perioadă de șase ani. Rezultatele au fost clare: 22% dintre cei care locuiau în cele mai defavorizate cartiere au dezvoltat demență, față de doar 11% în cartierele cele mai puțin defavorizate.
Studiul a folosit un instrument numit Indicele de Vulnerabilitate Socială (SVI), care ia în calcul factori precum venitul, șomajul, vârsta locuitorilor, accesul la transport sau tipurile de locuințe. Chiar și după ajustarea datelor în funcție de vârstă, sex sau nivel de educație, cei din zonele defavorizate au rămas mai expuși riscului de demență.
Cercetarea a arătat și că persoanele din zonele dezavantajate suferă un declin cognitiv mai rapid, cu 25% mai accelerat, chiar și dacă nu au fost diagnosticate cu Alzheimer. Acest fapt indică o influență profundă a mediului social asupra sănătății creierului.
O altă descoperire importantă a fost legată de disparitățile rasiale: două treimi dintre participanți erau de culoare, iar mulți dintre aceștia locuiau în cartiere defavorizate. Însă, când a fost luat în calcul factorul de dezavantaj al cartierului, diferențele de risc între rase au dispărut.
„Constatările noastre arată că locul în care trăim influențează profund riscul de a dezvolta demență”, a spus prof. Desai. Ea susține că serviciile de sănătate ar trebui să țină cont nu doar de starea individului, ci și de contextul social al comunității.
Deși studiul s-a concentrat pe cartiere din Chicago, mesajul are aplicabilitate globală: sănătatea creierului nu depinde doar de ceea ce facem, ci și de ceea ce ne înconjoară. Planificarea serviciilor și resurselor pentru vârstnici ar putea beneficia enorm de pe urma unei abordări care ia în considerare și realitățile cartierelor defavorizate.
