Centrul Prezidenţial Obama – supranumit ”Obamalisk” de către unii – urmează să fie deschis la 19 iunie, după mai bine de zece ani de planificare şi construcţie..
Cu o zi mai înainte, la 18 iunie, el urmează să fie inaugurat de către însuşi fostul preşedinte democrat.
Primii vizitatori urmează să fie primiţi de o statuie a cuplului prezidenţial, uşor mai mare decât mărimea naturală, care-i imortalizează salutând.
Centrul, situat la Jackson Park, în sudul Chicago, a cărui construcţie a costat 850 de milioane de dolari, îmbină spaţii culturale, educative şi comunitare – un muzeu, un forum public, o bibliotecă şi un spaţiu de recreere destinat tinerilor, conceput să încurajeze participarea civică.
Clădirea este ultima şi poate cea mai îndrăzneaţă a acestui tip de monumente pe care liderii americani şi le ridică după ce au plecat din funcţie.
Acest campus mare, de 7,8 hectare, aduce un omagiu vieţii şi moşternirii fostului preşedinte american Barack Obama.
Piesa sa centrală este un obelisc din granit, de 69 de metri înălţime, aproape fără fetrestre, în care se află muzeul primului preşedinte afroamerican al Statelor Unite,
În interiorul acestuia, vizitatorii vor descoperi parcursul lui Barack Obama de la naştere şi până în ultimele zile în Biroul Oval şi vor putea degusta un ”Obama Burger” de 15,50 dolari.
În spectaculoasa ”Sky Room”, sus, cu vedere către Chicago, vizitatorii vor putea privi literalmente prin cuvintele discursului pe care Obama l-a susţinut în 2015 la Selma, în Alabama, leagănul mişcării drepturilor civice.
În campus se află şi câteva spaţii destinate comunităţii – o grădină publică şi un loc de joacă.
Reprezentanţi Centrului Prezidenţial Obama subliniază că monumentul reflectă mesajele esemţiale ale preşedinţiei sale, în perioada 2010-2018.
”Este un leagăn permanent al speranţei”, dă asigurări directoarea generală a Fundaţiei Obama, Valerie Jarrett, o fostă consilieră apropiată la Casa Albă a lui Obama.
Fostul preşedinte a fost foarte implicat în conceperea centrului, ”uneori prea mult”, potrivt lui Valérie Jarrett. ”Este un arhitect frustrat, într-un fel, şi avea multe de spus despre felul în care se concepea clădirea”.
Nu a contat că complexul se ridică într-un spaţiu care era anterior verde, provocând pritestele unor locuitori.
Fundaţia consideră că trebuia ridicat în centrul comunităţii.
La primul etaj sunt prezentate obiecte din tinereţea preşedintelui, între care şi mulajul amprentei mâinii sale.
Al doilea etaj revine asupra victoriei în alegerile din 2008, iar al treilea sărbătoreşte realizările preşedinţiei.
