Securitatea platformelor offshore și a viitoarelor instalații strategice din Marea Neagră este asigurată teoretic indirect printr-un ansamblu de instituții, fără să existe o structură unică responsabilă exclusiv pentru protecția acestora, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză transmisă, sâmbătă, AGERPRES.
Principalii responsabili identificați de specialistul în energie, după atribuțiile prezentate public, sunt: Operatorul (OMV Petrom) – securitate industrială, monitorizare tehnică și control acces; paza platformei realizată de o firmă de securitate privată – proceduri de securitate și echipe specializate; Forțele Navale Române care asigură supravegherea și prezența navală în zona maritimă de responsabilitate a României, inclusiv monitorizarea amenințărilor maritime; Forțele Aeriene Române care asigură supravegherea spațiului aerian și reacția la amenințări aeriene; SRI și SIE monitorizează riscurile și amenințările de securitate; MAI și Poliția de Frontieră Română au atribuții privind securitatea maritimă și controlul frontierelor; Autoritatea Navală Română monitorizează traficul naval și siguranța navigației.
Potrivit lui Chisăliță, nu există nicio instituție care să aibă misiune principală și/sau exclusivă apărarea infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice a României.
”Acest lucru devine și mai important odată cu dezvoltarea proiectului Neptun Deep, care va reprezenta una dintre cele mai importante infrastructuri energetice ale României și ale Uniunii Europene, amplasată la aproximativ 170 km de țărm. Neptun Deep nu se află în apele teritoriale ale României, ci în Zona Economică Exclusivă a României. În apele teritoriale (12 mile marine de la coastă), România exercită suveranitate deplină, similar teritoriului național. În Zona Economică Exclusivă, România nu are suveranitate teritorială, ci drepturi suverane asupra resurselor și infrastructurilor economice, inclusiv asupra exploatărilor de hidrocarburi și a instalațiilor offshore”, arată președintele AEI.
El consideră că protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic și militar decât protecția unui obiectiv aflat pe teritoriul național.
”Dacă mâine ar avea loc: un atac cu drone maritime; un sabotaj asupra conductelor submarine; un atac asupra platformelor de producție; o operațiune hibridă împotriva infrastructurii critice; un blackout, răspunsul teoretic ar implica simultan Forțele Navale, Forțele Aeriene, serviciile de informații, Ministerul Energiei, operatorii economici și alte structuri ale statului. În realitate probabil am avea o bâlbă colectivă. Nu există însă un comandament unic dedicat securității energetice care să coordoneze permanent aceste capabilități”, spune Chisăliță.
Specialistul susține că, din perspectiva securității naționale, odată cu intrarea în producție a Neptun Deep și dezvoltarea altor proiecte offshore, România va trebui probabil să treacă de la conceptul actual general de ”supraveghere generală a spațiului maritim” la un concept pragmatic și de protecție permanentă a infrastructurilor energetice, similar modelelor utilizate de Norvegia sau Regatul Unit pentru platformele din Marea Nordului.
”De fapt, întrebarea ‘Cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?’ scoate în evidență vulnerabilitatea mare a României care poate să fie eliminată prin propunerea înaintată de Asociația Energie Inteligentă, Guvernului României încă din anul 2016, de constituire a Dispeceratul Național de Securitate Energetică, instituție independentă în coordonarea Guvernului”, a mai spus Dumitru Chisăliță.
