Exploatarea gazelor din Marea Neagră oferă României o oportunitate istorică, însă adevărata valoare strategică nu constă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate, susține președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță.
‘Exploatarea gazelor din Marea Neagră oferă României o oportunitate istorică. Pentru prima dată după multe decenii, țara poate redeveni cel mai important producător de gaze din Uniunea Europeană. Beneficiile sunt evidente: reducerea importurilor, consolidarea balanței comerciale, venituri bugetare și o competitivitate sporită pentru industrie. Dar adevărata valoare strategică nu constă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate. Istoria este plină de state bogate în resurse care au rămas vulnerabile deoarece au confundat bogăția naturală cu dezvoltarea. Resursele nu creează automat prosperitate. Diferența este făcută de instituții, investiții și de capacitatea statului de a transforma avantajele naturale în avantaje economice și tehnologice’, transmite acesta, într-un comunicat remis duminică AGERPRES.
Specialistul subliniază că România nu trebuie doar să exploateze gazele din Marea Neagră, ci trebuie să transforme această oportunitate într-un program amplu de modernizare, dezvoltarea infrastructurii energetice, extinderea capacităților nucleare, investiții în energia regenerabilă, digitalizarea rețelelor și susținerea unei noi politici industriale.
‘Dezbaterea publică rămâne însă captivă unor opoziții artificiale, gaz sau regenerabile, nuclear sau solar, stat sau piață, Bruxelles sau București. În realitate, marile sisteme energetice moderne funcționează prin complementaritate. Energia nucleară oferă stabilitate, hidrocentralele asigură flexibilitate, regenerabilele reduc costurile și emisiile, iar gazul natural rămâne combustibilul de tranziție care echilibrează sistemul. Digitalizarea și capacitățile de stocare integrează aceste surse într-o infrastructură rezilientă’, susține Chisăliță.
Potrivit acestuia, independența energetică nu rezultă din alegerea unei singure tehnologii, ci din capacitatea de a combina inteligent toate resursele disponibile.
De asemenea, la fel de important este modul în care România privește tranziția energetică.
‘Prea des aceasta este prezentată exclusiv ca o obligație climatică impusă de Uniunea Europeană. În realitate, ea reprezintă cea mai mare competiție industrială mondială a generației noastre. Miza nu este doar reducerea emisiilor, ci controlul tehnologiilor care vor defini economia viitorului. Statele care vor prospera nu vor fi cele care cumpără turbine, baterii sau reactoare, ci cele care le proiectează, le produc și le exportă. Din această perspectivă, gazele din Marea Neagră trebuie privite doar ca punctul de plecare’, spune președintele AEI.
În acest sens, el atenționează că, în cazul în care România se va limita la exportul materiei prime și la importul tehnologiilor necesare propriei modernizări, avantajul competitiv va fi rapid epuizat.
‘În schimb, dacă veniturile generate vor susține dezvoltarea unei industrii naționale competitive – producție de echipamente electrice, componente pentru rețele inteligente, baterii, tehnologii nucleare, software energetic și cercetare aplicată – energia poate deveni cu adevărat motorul unei noi etape de industrializare. Aceasta este adevărata miză, transformarea energiei în competitivitate industrială și prosperitate durabilă’, explică Dumitru Chisăliță.
În acest context, România are nevoie de investiții consistente în educație, universități tehnice, cercetare și inovare, astfel încât firmele românești să participe la marile proiecte europene ca dezvoltatori de tehnologie, nu doar ca simpli cumpărători ai acestor viitoare produse.
‘Patriotismul economic capătă un sens nou. Nu înseamnă protejarea artificială a unor companii ineficiente sau respingerea investițiilor străine. Înseamnă investiții consistente în educație, universități tehnice, cercetare și inovare, astfel încât firmele românești să participe la marile proiecte europene ca dezvoltatori de tehnologie, nu doar ca și cumpărători ai acestor viitoare produse. Înseamnă și crearea unor oportunități reale pentru tinerii ingineri, cercetători și antreprenori, astfel încât Înseamnă că fiecare leu cheltuit aduce alt leu pentru societate. Înseamnă ca România să nu își mai piardă capitalul uman. O țară care își pierde specialiștii își reduce inevitabil și capacitatea de a valorifica propriile resurse’, transmite acesta.
În opinia specialistului, energia are și o dimensiune geopolitică esențială, întrucât România poate deveni unul dintre principalii furnizori de securitate energetică pentru regiunea Mării Negre și Europa.
‘Interconectările cu Republica Moldova au demonstrat deja că infrastructura energetică poate deveni un instrument de politică externă. În viitor, România poate contribui decisiv la consolidarea independenței energetice a Republicii Moldova, la integrarea Balcanilor și la reconstrucția infrastructurii energetice a Ucrainei. În toate aceste situații, energia încetează să mai fie doar o marfă și devine un instrument de influență strategică. Din această perspectivă, apartenența la Uniunea Europeană nu limitează ambițiile României, ci le amplifică. Piața unică, fondurile europene și mecanismele comune de negociere oferă instrumente pe care niciun stat de dimensiunea României nu le-ar putea construi singur. Desigur, integrarea europeană presupune negocieri și compromisuri. Dar toate marile state europene își promovează interesele în interiorul Uniunii, nu în afara ei. Germania își apără industria, Franța își susține modelul nuclear, Polonia își urmărește obiectivele energetice cu consecvență. Niciuna nu confundă apărarea interesului național cu respingerea proiectului european. Aceasta este lecția pe care România trebuie să o învețe. Nu are nevoie de mai puțină Europă, ci de mai multă competență românească în Europa, instituții capabile să negocieze inteligent, experți care să participe la elaborarea politicilor europene și lideri politici preocupați de construcția unor alianțe durabile, nu de exploatarea electorală a frustrărilor publice’, este de părere Chisăliță.
Președintele Asociației subliniază că România se află într-un moment rar al istoriei sale, în condițiile în care dispune de resurse naturale importante, de o poziție geografică strategică și de acces la finanțare europeană într-o perioadă în care securitatea energetică redefinește echilibrul de putere al continentului.
‘Nu lipsa resurselor este problema României și nici lipsa potențialului. Ceea ce lipsește sunt oamenii curați, dar cu viziune, capabili să transforme aceste avantaje într-un proiect național coerent, care să împace patriotismul cu integrarea europeană, interesul național cu cooperarea și securitatea cu modernizarea. Dacă România va continua să privească energia doar ca pe un sector economic, va rata una dintre cele mai importante oportunități ale generației sale. Dacă însă va înțelege că energia este fundamentul unei noi politici industriale și al unei noi influențe regionale, atunci va demonstra că patriotismul autentic nu înseamnă retragerea din Europa, ci participarea activă la definirea viitorului ei. În definitiv, confruntarea decisivă a următorului deceniu nu va opune naționaliști și europeni. Ea va separa statele care vor transforma tranziția energetică într-un avantaj competitiv de cele care vor continua să consume viitorul în dispute sterile despre trecut. România are toate premisele pentru a se afla în prima categorie. Rămâne doar să aibă voința politică de a urma această direcție’, a adăugat el.
