Cinci țări din UE, printre care Germania și Danemarca, vor anunța luni semnarea unui acord cu Rwanda pentru a crea primele centre destinate migranților expulzați din Europa, notează AFP.
Acest proiect al ”huburilor de returnare”, care îi revoltă pe apărătorii drepturilor omului, urmează să fie dezvăluit în cadrul unei conferințe de presă la Viena, la mijlocul după-amiezii, au declarat surse concordante pentru AFP.
O inițiativă coordonată, de asemenea, de Grecia, Austria și Țările de Jos, toate susținătoare ale unei linii foarte ferme în materie de migrație.
De luni de zile, aceste cinci țări europene lucrează la ideea de a trimite în centre din Africa persoanele a căror cerere de azil a fost respinsă.
De la Munchen la Bruxelles, trecând prin Copenhaga, un mic grup de diplomați, miniștri și funcționari și-au înmulțit reuniunile pentru a defini contururile acestor prime ”huburi”.
Pe tot parcursul discuțiilor lor, ei au insistat să păstreze secretă țara gazdă, de teamă să nu compromită negocierile.
”Vom vedea săptămâna viitoare la Viena”, s-a mulțumit să spună vineri cancelarul austriac Christian Stocker.
Însă, potrivit mai multor diplomați și persoane apropiate negocierilor care au vorbit pentru AFP sub protecția anonimatului, numele Rwandei nu mai lasă loc de nicio îndoială.
O delegație rwandeză va fi, de altfel, prezentă luni la Viena pentru a participa la o conferință privind migrația.
Obiectivul declarat este deschiderea primelor centre în 2027.
Acestea au fost concepute în colaborare cu Comisia Europeană, în urmă cu un an și jumătate, pentru a crește semnificativ numărul expulzărilor de migranți de pe teritoriul european.
Raționamentul acestor cinci țări este dublu: pe lângă expulzarea solicitanților de azil respinși, ele speră astfel să îi descurajeze pe migranți să încerce să se stabilească pe continentul european.
Aceste ”huburi de returnare” sunt însă puternic criticate de stânga și de ONG-uri care își exprimă îngrijorarea cu privire la tratamentul aplicat migranților în aceste unități.
Președintele francez Emmanuel Macron a criticat vehement conceptul, apreciind că aceste centre nu sunt ‘nici eficiente’, nici conforme cu valorile UE.
Alegerea Rwandei stârnește, de asemenea, îngrijorări. ONG-ul Human Rights Watch arată cu degetul în special spre antecedentele bine documentate ale țării în materie de represiune sau detenții arbitrare.
Care va fi soarta rezervată persoanelor aflate la fața locului? Ce beneficii va obține Rwanda în schimbul acordului său? Va merge proiectul mai departe, în ciuda amenințărilor cu acțiuni în justiție?
Numeroase întrebări rămân, de asemenea, în suspensie.
Pentru a risipi unele dintre ele, cele cinci țări europene intenționează să lanseze mai întâi acest centru la o scară foarte mică, a explicat o sursă diplomatică pentru AFP. Un fel de proiect-pilot.
Ideea este de a trimite acolo mai întâi aproximativ 20 de solicitanți de azil respinși din fiecare țară europeană implicată, probabil bărbați majori, prinși la frontieră.
Și de a anticipa toate scenariile posibile: cine îi va transporta, ce se va întâmpla dacă unul dintre migranți se îmbolnăvește?
Potrivit mai multor surse apropiate negocierilor, unitățile nu vor fi centre de detenție închise.
Rwanda dorește să le numească ”centre de primire” și ar putea propune acolo cursuri de formare profesională. Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) ar putea da o mână de ajutor la fața locului.
Aceste cinci țări europene nu sunt primele care se interesează de țara din Africa de Est atunci când vine vorba de migrație.
Regatul Unit și-a anunțat în 2022 intenția de a deschide acolo un centru pentru solicitanții de azil. Însă proiectul a fost în cele din urmă abandonat de guvernul laburist al lui Keir Starmer, din cauza obstacolelor juridice.
Joi, succesorul său, Andy Burnham, a declarat, totuși, că urmărește ”cu interes” tentativa europenilor.
De asemenea, Rwanda a acceptat să primească persoane expulzate din Statele Unite în timpul președinției lui Donald Trump.
Dacă proiectul-pilot va avea succes, cele cinci țări ale UE iau în calcul, de asemenea, extinderea acestuia și în alte state, precum Uganda și Uzbekistan.


