Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit joi că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție de extindere a aplicării prescripției în dosarele penale pentru perioada 2014 – 2018 nu este conformă cu dreptul UE.
CJUE a mai stabilit că decizia ICCJ privind prescripția nu se aplică la dosarele aflate pe rol.
‘Curtea precizează că, având în vedere importanța pe care o are principiul autorității de lucru judecat în dreptul Uniunii, acest drept nu impune repunerea în discuție a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ICCJ, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii’, precizează CJUE.
Conform CJUE, pe de altă parte, cu toate acestea, o hotărâre care face obiectul unui recurs în casație nu poate, în principiu, să fie considerată o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat.
Concret, în mai 2022, Curtea Constituțională a dat o hotărâre care reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală, care se aplica pentru perioada 2018 – 2022.
Ulterior, Instanța supremă a stabilit mai întâi că decizia CCR se aplică retroactiv până în anul 2014.
Problema a fost ridicată la CJUE în dosarul ‘Lin’, în care au fost date două hotărâri privind prescripția – Lin I (iunie 2023) și Lin II (16 iulie 2026).
Hotărârea Lin I din 24 iulie 2023 se referea la mai mulți cetățeni români condamnați la pedepse cu închisoarea pentru evaziune fiscală. Aceștia contestaseră condamnarea lor susținând că, în temeiul standardului național de protecție referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile (lex mitior), răspunderea lor penală era prescrisă.
Acești cetățeni români se bazau, pe de o parte, pe două decizii ale Curții Constituționale a României pronunțate în anii 2018 și 2022. Aceste decizii invalidaseră o dispoziție națională care reglementa cauzele de întrerupere a termenului de prescripție în materie penală, astfel încât, pe o perioadă de aproape patru ani, dreptul român nu prevăzuse nicio cauză de întrerupere a acestui termen.
Cetățenii menționați se întemeiau, pe de altă parte, pe o decizie din anul 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din România, prin care s-a statuat că această inexistență a unor cauze de întrerupere a prescripției se aplica și infracțiunilor săvârșite între anul 2014 (momentul adoptării dispoziției neconstituționale) și anul 2018 (data adoptării primei decizii a Curții Constituționale), în temeiul principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile.
Curții de Justiție a UE i s-a solicitat în esență să se pronunțe cu privire la conformitatea acestor diferite decizii pronunțate de instanțe române cu dreptul Uniunii, în special cu dispozițiile care urmăresc combaterea eficientă a fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale UE.
În Hotărârea Lin, Curtea a amintit că statele trebuie să se asigure că normele privind prescripția prevăzute de dreptul național permit o represiune efectivă a infracțiunilor legate de fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în scopul de a evita un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni.
Prin urmare, Curtea a statuat că instanțele române trebuiau să lase neaplicat standardul național de protecție referitor la lex mitior astfel cum fusese consacrat prin decizia din anul 2022 a ICCJ. În schimb, ea a constatat conformitatea cu dreptul Uniunii a deciziilor Curții Constituționale a României pronunțate în anii 2018 și 2022, deoarece acestea puneau în aplicare principiul legalității în materie penală și prezentau un risc sistemic de impunitate de o amploare mai redusă decât aplicarea standardului național de protecție al lex mitior consacrat prin decizia din anul 2022 a ICCJ.
În urma Hotărârii Lin, ICCJ a statuat însă, în anul 2024, că instanțele române nu pot lăsa neaplicată decizia sa din anul 2022 fără a aduce atingere principiilor legalității în materie penală și interdicției ‘lex tertia’.
‘În Hotărârea Lin II pronunțată astăzi, Curtea constată în esență că această abordare a ICCJ nu este conformă cu dreptul Uniunii’, se arată în decizia postată pe site-ul CJUE.
CJUE mai spune că interdicția impusă prin Hotărârea Lin instanțelor române de a aplica decizia din anul 2022 a ICCJ se înscrie în continuarea unei jurisprudențe consolidate a Curții și prezenta astfel un caracter previzibil.
În plus, Curtea insistă asupra faptului că în Hotărârea Lin a constatat ea însăși că această decizie din anul 2022 genera un risc sistemic de impunitate pentru fraudele grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
‘Așadar, nu poate fi identificată nicio incertitudine în materie, instanțele române fiind obligate să considere, în conformitate cu Hotărârea Lin, că un asemenea risc este stabilit’, subliniază CJUE.
Curtea precizează că, având în vedere importanța pe care o are principiul autorității de lucru judecat în dreptul UE, acest drept nu impune repunerea în discuție a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și care au constatat, în aplicarea deciziei din anul 2022 a ICCJ, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
