“Pe la începutul anilor 90, în Piața Universității pe partea cu Teatrul Național, era o doamnă care părea să intre în vorbă cu lumea din jur. Îi întreba ceva, dar nu cerea bani.
Întreba lumea dacă l-am văzut pe fiul ei. Că și-a pierdut copilul. Oamenii dornici să ajute intrau în vorbă cu ea. Să înțeleagă unde e și să se uite după el. Nu existau telefoane mobile să sune cineva la poliției de pe stradă.
După un moment, însă, devenea clar că doamna își pierduse fiul la revoluție. Îl pierduse și îl căuta. Știa că s-a dus în piață la universitate. Așa că și la câțiva ani după revoluție ea tot îl căuta la universitate.
Nu a putut să accepte că fiul ei nu mai era. Mai venea prin piață să-l caute și întreba lumea dacă l-a văzut.
Țin minte și acum durerea pe care am resimțit-o aflând povestea.
Asta e durerea pe care criminali precum Ion Iliescu au lăsat-o în urmă.
Doliul național decretat de guvern este o rușine”, scrie Năsui pe Facebook. Postarea sa a fost distribuită și de Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății de la USR.
Și scriitorul Radu Vancu a declarat același lucru, la RFI:
”Ion Iliescu e la fel de complicat ca România, la fel de paradoxal ca România. Are în biografia lui politică două momente sângeroase, două momente fondatoare sângeroase pentru mandatul lui, pe care nu a făcut niciodată un efort să le clarifice, dimpotrivă, senzația e că a blocat anchetarea lor cât a putut de mult”.
Despre funeralii de stat pentru Ion Iliescu: ”Probabil că funeralii naționale e obligatoriu să fie impuse prin lege, câtă vreme nu a survenit acea condamnare. Aici, justiția română la rândul ei s-a acoperit de o rușine pe care nu o va putea spăla niciodată, dar nu sunt sigur că legea ar fi impus și doliu național. Nu sunt sigur că românilor li se poate cere prin lege să regrete pe cineva care da, le-a fost președinte, dar și-a început mandatele, și-a fondat mandatele pe crimă. Asta cred că e deplasat să se ceară românilor”.
