Clotilde Armand (USR), fost primar al Sectorului 1, precizează miercuri că instanța nu a pronunțat o soluție de condamnare în cazul ei, ci a constatat vinovăția și a stabilit o pedeapsă de un an, dar a dispus amânarea aplicării acesteia.
Precizările acesteia vin după ce instanța a stabilit pe 31 august o pedeapsă de un an de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei, într-un dosar în care ea este acuzată că s-a desemnat manager într-un proiect cu fonduri europene, Clotilde Armand criticând, într-o postare pe Facebook, faptul că presa a scris că a fost ”condamnată”.
”Așa am fost ‘condamnată’ într-o singură zi de o bună parte din presa din România. Problema este că instanța nu a pronunțat o soluție de condamnare. Iar acum, când juriști independenți explică public acest lucru, aproape nimeni nu își corectează titlul. (…) Presa m-a condamnat înainte să citească hotărârea. (…) Numai că există o problemă: nu am fost condamnată. Nu este interpretarea mea și nu este o chichiță prin care încerc să mă apăr. Au explicat-o public juriști cu care, de altfel, nu împărtășesc întotdeauna aceleași opinii. Avocatul Toni Neacșu sau recent judecătorul Cristi Danileț spun foarte limpede despre titlurile apărute în presă: ‘Clotilde Armand a fost condamnată. Nu este adevărat’. Instanța a constatat vinovăția și a stabilit o pedeapsă de un an, dar a dispus amânarea aplicării pedepsei. În limbaj juridic, ‘stabilirea unei pedepse’ și ‘condamnarea’ nu sunt același lucru”, a spus ea.
Clotilde Armand a anunțat că va ataca hotărârea instanței.
”Mai mult: hotărârea nu este definitivă. O atacăm în apel. Nu există niciun prejudiciu stabilit în acest dosar. Nu mi s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea. Nu există acum o interdicție de a ocupa o funcție publică. Și totuși, în câteva ore, o bună parte din presa din România mă transformase deja într-un ‘condamnat penal’. Aici nu mai discutăm despre simpatii politice. Discutăm despre o obligație elementară a presei: să informeze corect. Poți să mă critici. Poți să nu mă suporți. Poți să consideri că instanța de fond are dreptate. Dar nu poți schimba sensul unei hotărâri judecătorești doar pentru că titlul ‘condamnată la închisoare’ aduce mai multe clickuri”, a transmis aceasta.
***
Avocatul Toni Neacșu a susținut, într-o postare pe Facebook, că amânarea aplicării pedepsei nu echivalează cu o condamnare.
”Nu e problema mea ipocrizia partidelor când e vorba despre aplicarea standardelor de integritate pe care le cer doar de la alții, dar decența profesională mă obligă să spun că amânarea aplicării pedepsei nu echivalează cu o condamnare. Amânarea aplicării pedepsei este mai mult decât o simplă individualizare a executării pedepsei cu închisoarea. Pur și simplu, chiar dacă se stabilește că fapta penală există, judecătorul nu dispune condamnarea, ci stabilește doar o pedeapsă virtuală, pe care o aplică (adică ‘condamnă’) doar dacă se încalcă condițiile amânării. De altfel și din minuta Judecătoriei Sectorului 1 se vede clar că instanța ‘stabilește’ o pedeapsă, pe care o amână, iar nu ‘condamnă’. A stabili o pedeapsă nu înseamnă, în jargonul dreptului penal, a condamna pe cineva la acea pedeapsă”, a explicat Toni Neacșu.
De asemenea, mai spune el, potrivit legii, dispunerea soluției cu amânarea aplicării pedepsei nu duce la decăderi, interdicții sau incapacități ca rezultat al infracțiunii săvârșite (art. 90 alin. 1 Cod penal) și care este efectul specific al unei condamnări.
”Curtea Constituțională a decis recent (Decizia 905/2020) că e neconstituțională prevederea prin care în cazul militarilor amânarea aplicării pedepsei ar fi dus la trecerea în rezervă ca orice altă condamnare. De asemenea, în cazul funcționarilor publici amânarea pedepsei nu duce la încetarea de drept a raportului de serviciu, nefiind o condamnare, persoana suspendată pe timpul cât e judecată revenind în activitate. Potrivit Statutului USR (art. 70 alin. 1), membrul USR condamnat în primă instanță la închisoare, indiferent de modalitatea de executare, este suspendat de drept până la soluționarea definitivă a cauzei când, dacă condamnarea se menține, își pierde tot de drept calitatea. În cazul Clotilde Armand nu există o condamnare, sentința Judecătoriei Sectorului 1 neputând fi asimilată uneia. Astfel fiind, textul de mai sus este inaplicabil, suspendarea putând fi dispusă doar ca decizie politică sau eventual sancțiune disciplinară. Dacă ar fi vrut ca amânarea aplicării pedepsei să aibă același efect ca o condamnare, atunci ar fi trebuit să prevadă expres acest lucru în statutul lor’, a arătat Toni Neacșu.
***
Și fostul judecător Cristi Danileț a venit cu argumente în susținerea ideii că Clotilde Armand nu a fost ”condamnată” de Judecătoria Sector 1.
”Soluția a fost pronunțată de Judecătoria Sector 1 București. Clotilde Armand a fost găsită vinovată de comiterea infracțiunii de folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane în formă continuată (4 acte materiale). S-a fixat o pedeapsă de un an închisoare, dar nu s-a aplicat, ci s-a stabilit un termen de supraveghere de doi ani timp în care ea are anumite obligații de îndeplinit sub vegherea Serviciului de Probațiune – instituția se numește ‘amânarea aplicării pedepsei’. Acum nu se deschide cazier judiciar și nu există interdicția de a ocupa vreo funcție publică. Dacă trec cu bine cei doi ani, se șterge totul ca și cum nu ar fi fost acest dosar. Dacă în mod voit nu își îndeplinește obligațiile, se va aplica pedeapsa și executarea va fi în regim de penitenciar și apoi va avea interdicția trei ani de a fi aleasă în funcții publice sau numită în funcții de stat. Nimic din ce am spus mai sus nu este încă în vigoare, căci soluția nu este definitivă, ci urmează judecarea apelului la Curtea de Apel București. Totul se poate modifica, atât în mai rău, cât și în mai bine”, a scris pe Facebook Cristi Danileț.
