Principalele riscuri sistemice de nivel sever identificate în 2025 au fost incertitudinile la nivel global, în contextul multitudinii de evenimente geopolitice, și deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, ambele cu perspectivă de menținere constantă în perioada următoare, se arată în Raportul anual 2025, publicat pe site-ul Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială (CNSM).
‘Riscurile la adresa stabilității financiare pe plan intern au rămas ridicate și în anul 2025, evidențiind fragilitățile existente la nivel național și internațional. Contextul marcat de incertitudini geopolitice și evoluții imprevizibile în domeniul politicilor comerciale au continuat să genereze un mediu volatil, susceptibil să producă efecte perturbatoare asupra economiei și piețelor financiare. Principalele riscuri sistemice de nivel sever identificate sunt: incertitudinile la nivel global în contextul multitudinii de evenimente geopolitice și deteriorarea echilibrelor macroeconomice interne, ambele cu perspectivă de menținere constantă în perioada următoare’, se menționează în raport.
Potrivit sursei citate, acestora li se adaugă riscurile de nivel moderat, respectiv riscul de nerambursare a creditelor contractate de către sectorul neguvernamental și riscul asociat provocărilor la adresa securității cibernetice și inovației financiare, în cazul celui din urmă risc perspectiva fiind de creștere în perioada următoare.
CNSM semnalează că principalele vulnerabilități care au continuat să se manifeste în anul 2025 constau în disciplina scăzută la plată în economie și vulnerabilitățile bilanțiere ale firmelor, nivelul scăzut al intermedierii financiare, problema demografică și lipsa forței de muncă calificate, precum și schimbările climatice.
‘Politica macroprudențială tratează aceste vulnerabilități ca fiind interdependente, subliniind importanța unor măsuri coerente care să prevină acumularea riscurilor ciclice și, concomitent, să corecteze rigiditățile și fragilitățile de natură structurală. În acest context, eficiența politicii macroprudențiale depinde de coordonarea strânsă cu alte politici economice, în special cu politica fiscală, politicile structurale și cele privind tranziția climatică, în vederea consolidării rezilienței sistemului financiar pe termen mediu și lung’, se precizează în raport.
Acesta subliniază că, activitatea economică la nivel național a continuat să evolueze într-un ritm relativ modest, consemnând în anul 2025 o creștere în termeni reali de 0,7 la sută față de anul precedent, iar, în perspectivă, creșterea economică este anticipată să rămână moderată, cu un avans al PIB real estimat la 1,1 la sută în 2026, respectiv la 2,1 la sută în 2027 (potrivit prognozei de toamnă a Comisiei Europene – CE), într-un context în care efectele măsurilor de consolidare fiscală sunt așteptate să continue să exercite presiuni asupra consumului privat, în special pe parcursul anului 2026.
Susținerea activității economice în anul 2026 este așteptată să provină într-o măsură mai mare din accelerarea formării brute de capital fix, inclusiv pe fondul utilizării mai ample a fondurilor europene, precum și din consolidarea contribuției exporturilor nete, în condițiile temperării dinamicii importurilor.
‘În acest context, atragerea și utilizarea fondurilor europene sunt esențiale, atât pe termen scurt, pentru contrabalansarea parțială a efectelor contracționiste ale consolidării bugetare și a fragmentării geoeconomice la nivel global, cât și pe termen mediu și lung, în vederea sporirii potențialului de creștere și a întăririi rezilienței economiei românești, inclusiv prin realizarea de reforme structurale. (…) În condițiile menținerii unui grad relativ redus de absorbție și utilizare a fondurilor PNRR până în prezent, accelerarea implementării reformelor necesare rămâne o prioritate la nivel național, în scopul maximizării atragerii resurselor disponibile până la termenul de expirare a programului în august 2026’, atrag atenția autorii raportului.
Aceștia reamintesc că deficitele gemene ridicate au continuat să reprezinte unul dintre principalii factori de risc la adresa stabilității financiare pe plan intern. Potrivit celor mai recente evaluări ale CE, România a consemnat și în anul 2025 atât cel mai mare deficit fiscal, cât și cel mai mare deficit de cont curent la nivelul UE. Execuția bugetară (metodologie cash) pentru anul 2025 s-a soldat cu un deficit de 7,65 la sută din PIB, în scădere cu aproximativ 1 punct procentual față de aceeași perioadă a anului precedent, precum și la un nivel inferior țintei de 8,4 la sută prevăzute în rectificarea bugetară din luna septembrie. Ponderea datoriei publice în PIB s-a menținut pe traiectoria pronunțat ascendentă inițiată în perioada pandemică, atingând nivelul de 59,3 la sută în T4 2025, potrivit metodologiei ESA (în creștere cu 4,5 puncte procentuale în raport cu T4 2024), situându-se în continuare sub media UE, deși în apropierea limitei de 60 la sută prevăzute de criteriile de la Maastricht.
În perspectivă apropiată, aceasta este așteptată să își mențină tendința crescătoare, în timp ce deficitul bugetar este estimat să se reducă treptat pe parcursul anilor următori, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, în contextul noului cadru revizuit de guvernanță economică al UE și al planului bugetar-structural pe termen mediu agreat cu Comisia Europeană, deși se mențin incertitudini importante.
‘Astfel, consolidarea fiscal-bugetară rămâne esențială pentru asigurarea unei traiectorii sustenabile a datoriei publice, precum și în vederea prevenirii erodării încrederii investitorilor, ce ar putea genera presiuni asupra primei de risc suveran, a volatilității fluxurilor de capital și a cursului de schimb și, implicit, asupra stabilității financiare în ansamblu, având în vedere inclusiv deținerile importante de titluri de stat ale băncilor, fondurilor de pensii și societăților de asigurare. Continuarea procesului de consolidare bugetară este așteptată să contribuie la atenuarea presiunilor asupra dezechilibrului extern’, se mai arată în Raport.
În ceea ce privește deficitul de cont curent, acesta s-a situat în 2025 la 30,1 miliarde euro, în creștere cu aproximativ 4,4% față de anul precedent, în principal pe fondul deteriorării balanței veniturilor primare și secundare, în condițiile în care deficitul balanței bunurilor s-a redus ușor (cu aproximativ 1,9 la sută față de anul precedent), iar excedentul balanței serviciilor s-a majorat. În acest context, poziția investițională internațională netă a României a continuat să se deterioreze, menținându-se pe parcursul anului 2025 sub pragul de 35% din PIB stabilit de Comisia Europeană.
În același timp, datoria externă s-a majorat până la nivelul de 227,3 miliarde euro la finele anului 2025 (în creștere cu 11,7 la sută față de sfârșitul anului 2024). În structură, această dinamică a fost determinată în principal de majorarea datoriei externe pe termen lung, în timp ce componenta pe termen scurt a înregistrat un avans mai moderat, aceasta din urmă fiind acoperită în proporție de peste 100% de rezervele valutare ale BNR (decembrie 2025), ceea ce indică menținerea unui risc de refinanțare relativ redus pe termen scurt.
‘Cu toate acestea, avansul datoriei externe și persistența deficitelor gemene ridicate justifică o supraveghere sporită a dinamicii fluxurilor de capital, concomitent cu o coordonare atentă a politicilor care să asigure un cadru coerent, credibil și predictibil pentru reducerea vulnerabilităților externe, în special având în vedere tensiunile comerciale și geopolitice de pe plan
internațional’, precizează CNSM.
Datoria totală a sectorului real a continuat să sporească în anul 2025, cu 5,6% în decembrie 2025 în termeni anuali, până la 819,4 miliarde lei. Peste jumătate din aceasta este finanțată de bănci (51% în decembrie 2025), iar circa 31% reprezintă datorie externă nefinanciară de tipul creditelor mamă-fiică.
