Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a plătit, în 26 de ani, suma de 25 de miliarde de euro beneficiarilor, adică aproape un miliard de euro anual pentru investiții în sectorul agricol, a declarat, luni, directorul Direcției Active Fizice a instituției, Claudiu Coadă, la un eveniment de specialitate.
‘În această perioadă de programare 2023 – 2027, cu închiderea plăților până în 2030, dacă ar fi să ne focusăm strict pe ceea ce discutăm astăzi, producția agricolă primară și procesare, avem 2,4 miliarde de euro care se află în diferite stadii de implementare. Asta înseamnă evaluare, contractare, implementare, unele dintre proiecte sunt chiar în stadiul final. În România, avem două agenții: APIA se ocupă de plățile directe, AFIR de plățile pentru dezvoltare, investiție – a învățat să cheltuie banii bine și repede, și ăsta este un fapt indubitabil, este matematică. Avem absorbție de 100% pentru exercițiul financiar 2014 – 2020, avem corecții zero pe zona agricultură și procesare/forfetare din partea Curții Europene de Conturi, Digi AGRI și Curtea Românească de Conturi. Este foarte bine. Avem, zicem noi, celeritate în instrumentarea cererilor de finanțare și omogenizarea deciziilor. Este foarte important, pentru că vorbim cu toții vorbim despre alocări financiare, vorbim despre strategii și așa mai departe, dar implementarea este cel puțin la fel de importantă’, a afirmat Coadă.
Acesta a subliniat că AFIR este prima instituție care a utilizat semnătura digitală.
‘Avem o colaborare exclusiv digitalizată cu beneficiarii, de la depunerea cererii de finanțare până la contractare și implementare avem toate etapele digitalizate. Pare un lucru neimportant, dar noi nu îl vedem așa, este foarte important. Suntem prima instituție care a utilizat semnătura digitală. Implementarea, repet, este cel puțin la fel de importantă cum sunt abordările de strategie. Încercăm să fim omogeni în decizii la nivel de județe și regiuni. Noi considerăm că, în linii mari, ne iese acest lucru. (…) Agenția noastră există de 26 de ani. În acești 26 de ani am plătit 25 de miliarde de euro. Asta înseamnă aproximativ un miliard aproape pe an, o sumă nici mică, nici mare. Cu siguranță, nu este suficientă față de nevoia pe care o relevă analiza diagnostic din sector, dar aproape un miliard pe an pentru investiții nu-i puțin lucru. În acest moment, avem la implementare, pentru componentele de care discutăm astăzi, în diferite stadii, 2,4 miliarde de euro’, a subliniat oficialul AFIR.
Claudiu Coadă a remarcat capitalizarea foarte scăzută a fermierilor, care face ca mulți dintre ei să nu poată obține finanțări din fonduri europene pentru că nu au sumele necesare pentru cofinanțare. El a dat ca exemplu Intervenția DR-22 ‘Investiții în condiționarea, depozitarea și procesarea produselor agricole și pomicole’.
‘Pentru măsura DR-22, sesiunea s-a închis în 2024. Am avut un disponibil inițial de 210 de milioane de euro și depuneri de 1,1 miliarde. Intensitatea pentru această măsură este de 65%. Ca urmare a acestor solicitări substanțiale, Ministerul Agriculturii a identificat în cadrul programului sume disponibile, a negociat cu Comisia și a mutat pentru această intervenție, astfel încât cererile de finanțare eligibile fără finanțare au devenit eligibile și am finanțat într-un final aproximativ 440 de milioane. Care a fost surpriza, cel puțin pentru mine? După selectarea acestor proiecte, care au cheltuit niște bani – au fost scrise acele proiecte, au fost evaluate și așa mai departe, fiecare solicitant are la dispoziție, după caz, între 3 și 6 luni pentru a veni la semnarea contractului, unde documentul cel mai important pe care trebuie să îl aducă este dovada cofinanțării. Aproximativ 10%, adică peste 45 de milioane de euro, au fost neîncheieri de contracte, pentru că solicitanții care aveau proiecte selectate cu până la 2 milioane de euro granturi și cu intensitatea de 65% nu au găsit, de fapt, varianta de lucru optimă pentru a acoperi cofinanțarea, aceasta fiind o condiție de eligibilitate. Este, iarăși, un aspect foarte important subfinanțarea și capitalizarea foarte scăzută. Din păcate, sunt puține exemple de capitalizare din activitatea curentă. De cele mai multe ori, capitalizarea, din ce vedem noi la beneficiarii noștri, vine din fonduri europene’, a explicat el.
Directorul AFIR a atras atenția asupra faptului că fondurile europene nu vor fi și nu sunt nici acum suficiente pentru a asigura nevoia de finanțare în sectorul agricol.
‘Pentru perioada următoare de programare, care înseamnă 2028 – 2034, negocierile la nivel european nu sunt închise. Programul se va numi Parteneriat Național și Regional Strategic. România are în acest moment o alocare de aproximativ 60 de miliarde de euro. Pentru zona PAC-ului încă nu s-au stabilit exact valorile oficiale, dar, se pare că discuția este undeva la aproximativ 17 miliarde de euro. 17 miliarde de euro reprezintă mai puțin decât în perioada de programare 2014 – 2020 când am avut aproximativ 22 miliarde de euro. Nu sunt cifre deocamdată consolidate, sunt cifre ongoing în discuție. Cu siguranță că va trebui ca toți factorii implicați și cei care sunt interesați să pună în oglindă situația și să facă lobby, ăsta este cuvântul’, a transmis acesta.
În opinia sa, pentru următoarea perioadă, s-a dezvoltat natural nevoia de depozitare, condiționare, procesare și comercializare a produselor agricole românești.
‘Este o părere personală: România a avut nevoie de componenta de producție la nivelul fermei vegetale pentru că aveam un deficit major. În acest moment, această verigă a ajuns la un nivel superior față de ce se întâmpla acum 10 – 15 ani. Automat, natural, s-a dezvoltat nevoia pentru următoarea verigă, care înseamnă depozitare, condiționare, procesare, comercializare. Practic, suntem în această etapă naturală. Asta nu înseamnă că celelalte, că cele două verigi importante se exclud și că sunt concurente’, a adăugat Coadă.
Directorul Direcției Active Fizice a AFIR, Claudiu Coadă, a participat, luni, la evenimentul ZF Agrobusiness Summit 2026: ‘Fermieri mici, mijlocii și mari. Ce nevoie au fiecare și cum pot face performanță. Cum poate deveni Romania țara hranei cu gust bun?’.
