Consultantul fiscal Gabriel Biriș a comentat, pe Facebook, decizia CCR privind declarațiile de avere. Acesta spune că judecătorii Curții au luat o decizie bună pentru România.
Vad ca e mare iures urmare a deciziei CCR cu privire nepublicarea declaratiilor de avere si interese.
Ce consider eu?
Ca este o decizie foarte buna pentru noi toti, implicati sau neimplicati in functii publice, o decizie buna pentru Romania!
Cred ca trebuie sa intelegem ipocrizia din spatele facerii publice a declaratiilor de avere si interese:
– Pe de o parte, pentru marii corupti, publicarea declaratiilor de avere nu a constituit niciun impediment. Ei si-au ascuns fructele coruptiei pe numele prepusilor (altii decat sotia si copiii minori), prin paradisuri fiscale sau prin peretii caselor ce le detineau prepusii. Asta s-a putut intampla si pentru ca avem institutii slabe pe care marii corupti evident ca nu au avut niciun interes sa le intareasca;
– Pe de alta parte, publicarea declaratiilor de avere impiedica pe multi oameni onesti, care au realizat ceva in viata, sa se implice in viata publica. Oamenii onesti si de succes (deci cu ceva avere) sunt in general oameni discreti, nu vor sa isi puna poalele in cap in public, nu vor sa stie oricine cati bani au ei in cont, ce investitii au, ce proprietati au sau ce colectii de arta sau alte bunuri au acasa. Nu vor asta nu din cauza ca au ceva de ascuns autoritatilor – ca nu au!, dar nu vor sa stie chiar oricine, inclusiv infractorii ce au ei in casa sau in banca. E si o chestiune de siguranta persoanal si a familiei…
Publicarea declaratiilor de avere (mai putin in cazul declaratiilor de interese, care contin informatii care oricum sunt in mare parte publice) este deci o bariera in calea implicarii lor in viata publica, fie in Parlament, in executiv sau in orice alte functii care obliga la depunerea declaratiilor de avere si interese. Cine a avut interesul sa ridice aceasta bariera???
Repet, nu depunerea declaratiilor deranjeaza, ci publicarea lor. Si asta pentru ca – din pacate!, in societatea noastra a fi “bogat” este o stigma. Mai bine “sarac si cinstit” decat “harnic si bogat”…
Ne plangem cu totii ca a scazut calitatea decidentilor, ne plangem ca oamenii care stiu ce este de facut si pot sa faca nu se implica. V-ati intrebat oare de ce stau de o parte? Acesta este unul din motive, mai sunt si altele.
Personal, am simtit un mare disconfort in 2012 cand am candidat la Camera deputatilor cand – a doua zi dupa ce am depus dosarul, mi-am vazut declaratia de avere comentata cam peste tot in media.
Atunci nu stiam ca sunt publice (my fault!), probabil ca si daca stiam mi-as fi asumat si tot as fi candidat, dar multi nu sunt ca mine…
In 2016, ca secretar de stat, a trebuit sa le depun din nou si din nou au fost comentarii mai mult sau mai putin malitioase cu privire la “bogatia” mea. Cristian Hostiuc, pe prima pagina in ZF scria: “In 2015 Secretarul de stat Biris a castigat din avocatura 120.000 lei/luna, acum are un salariu de 6.000 lei/luna”. L-am sunat si l-am intrebat ce a vrut sa spuna, ca eu intelegeam ca fie sunt hot si m-am dus la furat, fie ca sunt prost si m-am dus sa fac munca patriotica si ca oricum nu ieseam bine ???? Mi-a zis ca el doar a dat o informatie. Evident ca nu m-am suparat pe el, nici nu aveam cum.
Insa, cui a folosit si mai ales, cui foloseste?
Isi face ANI treaba mai bine daca pune declaratiile acestea pe site? Nu cred…
Inca ceva: inteleg depunerea la ANI a declaratiilor de interese. Mie unuia mi s-ar parea insa ca depunerea declaratiilor de avere ar fi mai potrivita la ANAF, ele fiind similare cu Declaratiile de patrimoniu si venituri (OPANAF 3704/2015) pe care contribuabilii selectati la verificarea situatiei fiscale personale trebuie sa le depuna, tot la ANAF, care are si capacitatea de a verifica indeplinirea obligatiilor fiscale (ca sa nu ne mai trezim cu candidati la functia de Presedinte care marturisesc cu nonsalanta ca au facut evaziune, desi evaziunea este inscrisa in lista de amenintari la siguranta nationala!).
Si inca ceva: de ce nu se reglementeaza activitatile de lobby, legitime in toate tarile civilizate? Cui i-e frica de transparenta?
Si o marturisire: eram pregatit sa ridic aceeasi exceptie. Nu mai e nevoie!
Iar in final o rugaminte, pentru toti prietenii mei (reali sau virtuali): va rog sa reflectati inainte sa criticati aceasta decizie CCR! Sunt multe de reparat in tara noastra, acum avem cu una putin de reparat.
Ca de obicei zic, nu dau cu parul!
